Uzbekistan - Țara despre care oricât ai citi, tot te va surprinde
Cu toții am auzit despre Drumul Mătăsii, rețeaua de rute comerciale care a legat China și Asia de Est de Europa, facilitând timp de secole, din antichitate si până în secolul al XV-lea, atât comerțul cât și schimbul cultural și tehnologic. Uzbekistanul a jucat un rol important, orașele sale funcționând ca importante puncte de oprire a caravanelor, atât pentru odihnă cât și pentru aprovizionare. Aici se tranzacționau mătase, mirodenii, metale prețioase, covoare, dar și ceramică și țesuturi fine. Datorită bogăției sale, regiunea a atras numeroși savanți, fiind astfel un epicentru al științei și al culturii islamice. Astfel Uzbekistanul de astăzi, prin intermediul orașelor sale te conduce în vremurile de altă dată, redând atmosfera acelor vremuri.
În secolul al XIX-lea, regiunea a fost anexată Imperiului Rus, apoi a făcut parte din Uniunea Sovietică până în anul 1991. Influențele arhitecturale sovietice combinate cu cele islamice dau un farmec unic acesteia.
Până prin 2019 vizitarea acestei țări era destul de complicată și costisitoare, abia atunci a fost dat drept de acces mai multor naționalități, fără viză sau cu procese de luare a acesteia mult mai simple. Deschizându-se turiștilor, guvernul investește masiv în promovarea orașelor istorice și crearea infrastructurii turistice, lucru care le-a reușit cu succes. Cu toate acestea, încă e momentul propice pentru o vizită, deoarece țara nu e sufocată de turismul în masă, lucru care în mod sigur se va întâmpla în câțiva ani.
Pe lista mea de dorințe, Uzbekistanul a ajuns datorită madraselor sale, dar ajungând acolo țara a depășit cu mult așteptările avute. Dar să o luăm cu începutul...
Informații pentru Uzbekistan pe cont propriu
Noi am zburat din Frankfurt Main, iar după un zbor de 6 ore am aterizat în capitala țării, Tașkent. Orașul este unul din cele mai vechi orașe ale Asiei Centrale, având o istorie de peste 2000 de ani. Orașul a înflorit sub conducerea dinastiilor musulmane, dar în 1219 regiunea a fost devastată. Câteva secole mai târziu orașul a fost cucerit de Imperiul Rus, iar în 1966 după un cutremur devastator orașul a fost reconstruit în stil sovietic, cu clădiri moderne și bulevarde largi. Toată această istorie tumultuoasă îți stârnește imaginația, și te face parcă să pășești spre trecut, secol după secol, ca o poveste demult începută.
Viză și intrare pentru cetățeni români
Ca cetățean român nu ai nevoie de viză, pentru o ședere de maxim 30 de zile, ci doar de un pașaport valabil cel puțin 6 luni. Procesul de intrare a fost unul extrem de simplu, fără întrebări suplimentare, ci doar stampila în pașaport și bine ai venit.
Moneda locală: somul uzbec
Deși am aterizat la miezul nopții, totul în aeroport a mers extrem de repede. Până au ajuns bagajele reușisem să schimbăm și bani (cursul fiind unul avantajos), moneda locală fiind somul uzbec. Și uite așa în doar câteva minute am devenit milionari, 100 de euro fiind peste 1.300.000 de somi.
eSIM pentru internet
Tot din aeroport ne-am cumpărat eSIM, pe care ni l-au instalat pe loc, 50 de GB fiind 9 euro, un preț convenabil, iar internetul a funcționat perfect.
Transport: Yandex Go
Având internet, în loc să optăm pentru un taxi, noi am avut instalată aplicația Yandex Go (un fel de Uber al lor) pe care am folosit-o pe tot parcursul călătoriei, prețurile fiind extrem de mici, iar aplicația a funcționat atât în capitală, cât și în Samarkand. Pentru nouă kilometri, de la aeroport până la hotel noi am plătit 3 euro. Aplicația am instalat-o de acasă pentru că ai nevoie de un număr de telefon activ pe care să primești mesaj cu codul de confirmare. Chiar recomand să o aveți pentru că astfel se economisesc bani ce ar fi dați pe taxi. În Tașkent taximetriștii nu au fost insistenți, dar în gara din Samarkand trăgeau destul de mult de tine, orașul fiind mult mai turistic. Este bine de știut că în incinta gărilor, fiind bariere, Yandexul nu poate intra, noi ieșind la bulevard pentru a ne putea prelua.
Cazare în Tașkent
Pentru cele două nopți petrecute în Tașkent noi am optat pentru Hotel Marwa Pool & Spa, un hotel pe care îl recomand, raportul preț calitate fiind unul mai mult decât corect. Noi am plătit pentru două nopți cu mic dejun inclus 106 euro. Locația este una bună, fiind situat la 15 minute de mers față de Bazarul Chorsu, și la 30 minute de orașul vechi. Deplasarea în Tașkent este relativ ușoară, deoarece poți apela la Yandex pentru a ajunge oriunde ai nevoie, fără a scoate prea mulți bani din buzunar.
Ce să vizitezi în Tașkent într-o zi
Având doar o zi completă în capitală noi am fost nevoiți să alegem ceea ce vrem să vedem, preferând să luăm pulsul orașului, și nu doar să alergăm să bifăm obiectivele turistice. Cred că două zile ar fi fost mai ok, dar ne-am adaptat rapid situației. Deși am tot citit pe internet că Tașkentul e un simplu oraș, și că nu ai ce să faci în el, pentru mine a fost interesant să descopăr viața locală, contrastele orașului, dar și arhitectura impozantă, bulevardele uriașe și parcurile întinse ce îți ofereau șansa să te adăpostești de soare. Chiar dacă turistic ai doar un număr redus de obiective, diferențele culturale, arhitecturale, religioase au făcut ca o singură zi aici să mi se pară prea puțin. Din păcate biletele de tren pentru Samarkand erau deja cumpărate. Dacă sunteți interesați doar de obiective turistice atunci o zi este suficient.
Moscheea Hazrati Imam și cel mai vechi Coran
De dimineață, după un mic dejun bogat am plecat spre zona orașului vechi, unde aveam în plan să vizităm Moscheea Hazrati Imam, locul unde se spune că se află cel mai vechi Coran din lume. În drum spre moscheea am traversat centrul vechi care era nou renovat, și deși desenele de pe clădiri te duceau cu gândul la străzile din trecut, totul era realizat perfect, parcă risipindu-se orice tip de emoție. Impresia pe care a transmis-o a fost una de superficialitate, deși totul era gândit până la cele mai mici detalii.
Centrul Civilizației Islamice
Tot în acea arie se află Centrul Civilizației Islamice, o clădire impresionantă, a cărei construcție a început în 2018 și a fost inaugurată în martie 2026, reprezentând măreția arhitecturală modernă a Uzbekistanului. Construcția a fost inspirată de tehnicile folosite pentru madrasele de pe drumul mătăsii, îmbinând armonios istoria cu cele mai noi tehnologii. Nefiind fani muzee, ne-am mulțumit să admirăm măreția clădirii din exterior, să facem câteva poze, și apoi să ne continuăm plimbarea. Nu știu dacă e mereu așa, sau doar în acea zi am nimerit noi, dar cred că a fost locul unde am văzut cei mai mulți polițiști, soldați și securitate, erau efectiv la câțiva metri unii de alții, și nu prea am înțeles motivul, deoarece țara mi s-a părut extrem de sigură, plimbându-ne și seara pe străzi fără a avea nici măcar o urmă de nesiguranță. Fiind dimineață eram doar noi și cei de la securitate... nu erau chiar cele mai comode sentimente, deși nu aveau nicio treabă cu tine tot te simțeai mereu sub observație.
Bazarul Chorsu
După plimbarea în această zonă am ales să ne întoarcem spre bazar, locul unde simți cel mai bine pulsul unui loc. Bazarul Chorsu este un bazar tradițional situat în inima orașului, diferențiindu-se prin cupola sa albastră, dar și prin atmosfera sa autentică. Locul nu este unul strict turistic, localnicii făcându-și cumpărăturile de zi cu zi. În zonele adiacente cupolei vei găsi de asemenea tarabe cu mâncare, fructe, sucuri naturale, legume și multe altele. Locul e animat, plin de forfotă, muzică, culoare, oameni primitori care în ciuda barierii lingvistice îți urează bun venit în țara lor. Copiii sunt curioși și încearcă să schimbe cu tine câteva cuvinte în engleza pe care o știu de la școală, unii chiar te roagă să faci poze cu ei. Acolo am ales să mergem la un mic restaurant unde erau doar localnici, și deși nu vorbeau decât rusă, nu aveau meniu, ne-am înțeles să ne comandăm o ciorbă, un plov tradițional, și un borcan cu ceai făcut de ei. Acolo am mâncat cel mai bun plov din toată excursia noastră, și nu puține au fost locurile în care am mai degustat.
Piața Amir Timur și Hotelul Uzbekistan
Pentru după amiază am ales să luăm orașul la pas până în zona Hotelului Uzbekistan, un reper arhitectural emblematic pentru epoca sovietică, fiind deschis în 1974. Cu ocazia aceasta am văzut și Piața Amir Timur, cu statuia sa emblematică.
De acolo noi am ales să luăm un Yandex până la restaurantul Besh Qozon unde am gustat plov tradițional și samsa cu carne de vită, miel și cartofi. Restaurantul în sine arată ca un muzeu, iar tot acolo poți admira ceaunele uriașe în care este pregătit plovul. Merită experiența, iar mâncarea a fost gustoasă și prețurile normale, pentru două feluri de mâncare și două băuturi plătind undeva la 10 euro.
Tașkent City Mall
Seara am ales să o încheiem la Tașkent City Mall, zona modernă a orașului, un loc nu foarte diferit de Europa, poate doar prin forfota la ore târzii și spectacolul de lumini și apă. În rest totul era asemănător cu ceea ce cunoaștem, chiar și prețurile. A doua zi dimineață am plecat spre Samarkand, cu trenul de mare viteză, o experiență și o lecție în sine.
Ce am fi vrut să mai vedem și nu am reușit
Stațiile de metrou care sunt adevărate opere de artă, dar rămân pentru o dată viitoare. Le notez aici pe cele care au fost pe lista mea: Alisher Navoi, decorată cu domuri înalte și arcade, Kosmonavtlar, dedicată explorării spațiale, cu portretele cosmonauților, Pakhtakor, Piața Independenței / Mustaqillik Maydoni și cea de la Gara Centrala/Toshkent.
De asemenea, o excursie din capitală spre zona montană Amirsoy sau zona Chimgan, putând să ajungi în cel mult două ore pe sens, ne-ar fi încântat.
Tașkent nu este neapărat un obiectiv turistic, dar cred că este locul unde se îmbină perfect lumea modernă cu istoria, fără a se exclude una pe cealaltă. Dacă în zona bazarului majoritatea femeilor își acopereau capul, în zona modernă acestea erau decent îmbrăcate, dar la standarde europene. Tot aici te poți bucura de mâncarea tradițională, dar și de mâncăruri selecte sau la extrema cealaltă cu mâncare fast food. Orașul este unul atât de complex, îmbinând arhitectura islamică cu clădirile masive sovietice, dar și cu clădirile moderne din sticlă. Este poate un loc propice pentru a observa etapele unei țări în plină dezvoltare, dar și amprentele lăsate de evenimentele istorice asupra sa.