Unele vacanțe sunt despre odihnă.
Altele sunt despre aventură.
Iar unele reușesc să le îmbine pe amândouă: dimineți liniștite la hotel, zile în care descoperi locuri noi, gusturi pe care nu le-ai mai încercat, oameni, tradiții și acele mici întâmplări care, fără să îți dai seama, devin cele mai frumoase amintiri.
Așa a fost pentru mine călătoria în Turcia, în zona Alanya, unde am descoperit munții Taurus, canionul Sapadere, Pamukkale și zona istorică Hierapolis.
Am plecat pentru peisaje și obiective turistice, dar m-am întors cu mult mai mult: cu gustul ceaiului turcesc, cu vocea muezinului care cheamă la rugăciune, cu amintirea unei bătăi cu apă în munți și cu sentimentul că uneori copilul din noi nu dispare. Doar așteaptă momentul potrivit să iasă din nou la joacă.
Alanya
Alanya este una dintre destinațiile cunoscute ale litoralului turcesc și face parte din provincia Antalya.
Este genul de loc în care marea și muntele se întâlnesc într-un peisaj spectaculos. Dincolo de plajele întinse și hotelurile moderne, regiunea oferă foarte multe posibilități pentru cei care vor să descopere și partea mai puțin „de vacanță” a Turciei.
Noi am ales să facem excursii și să vedem ce se află dincolo de zona hotelului.
Și bine am făcut.
Pentru că munții Taurus ne-au oferit una dintre cele mai frumoase zile ale vacanței.
Cu mașini 4x4 spre canion – și o întoarcere neașteptată în copilărie
Drumul spre canion a fost o aventură încă de la început.
Am pornit cu mașini 4x4, de tip Rover, pe drumuri de munte, prin peisajele spectaculoase ale munților Taurus.
Pe măsură ce urcam, peisajul se schimba. Marea rămânea în urmă, iar munții deveneau tot mai prezenți.
Dar ceea ce nu am anticipat a fost… bătaia cu apă.
Printre turiști a început o adevărată joacă. Sticlele cu apă s-au transformat în arme, iar oamenii se stropeau și râdeau.
Și, dintr-o dată, m-am întors în copilărie.
Mi-am amintit de zilele în care ne udam cu apă din sticle, fără să ne pese dacă ne murdărim hainele, dacă ne udăm părul sau dacă cineva ne privește.
Exact aceeași bucurie.
Doar că acum eram adulți, în Turcia, în munții Taurus.
Mi-am dat seama atunci că bucuria nu are vârstă.
Uneori avem nevoie doar de un motiv ca să ne permitem să fim din nou copii.
Canionul Sapadere
Destinația noastră a fost Canionul Sapadere, aflat în apropierea localității cu același nume, în zona montană din apropierea Alanyei. Cost excursie: 50 euro/adult.
Canionul are pasarele amenajate care permit vizitarea lui și oferă perspective foarte frumoase asupra pereților de stâncă, vegetației și apei.
După căldura specifică litoralului turcesc, răcoarea canionului a fost binevenită.
Am mers încet, am privit apa, am făcut fotografii și ne-am bucurat de natură.
Este unul dintre acele locuri în care nu trebuie să faci foarte multe lucruri.
Doar să fii acolo.
Să privești.
Să asculți apa.
Să respiri.
Și să lași muntele să îți amintească cât de mic ești în comparație cu natura.
Pamukkale – castelul de bumbac al Turciei
Dacă ar fi să aleg un loc care pare desprins dintr-o poveste, acesta ar fi Pamukkale.
Numele înseamnă în limba turcă „castel de bumbac” și, atunci când ajungi acolo, înțelegi imediat de ce.
Terasele albe de travertin se întind pe versant și creează imaginea unei cascade înghețate, a unui munte acoperit cu zăpadă sau, exact așa cum spune numele, a unui uriaș castel construit din bumbac.
Realitatea este însă și mai interesantă.
Formațiunile albe au fost create în timp de apele termale bogate în minerale, care au depus carbonat de calciu.
Natura a construit aici ceva ce pare aproape ireal.
Am privit terasele și am avut acea senzație de încântare pe care o ai atunci când vezi pentru prima dată un loc despre care ai citit sau ai văzut fotografii, dar realitatea depășește imaginea.
Pamukkale este una dintre acele destinații pe care merită să le vezi măcar o dată.
Hierapolis – istoria de lângă castelul de bumbac
Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult la Pamukkale este faptul că experiența nu se termină la terasele albe.
Deasupra lor se află ruinele vechiului oraș Hierapolis, un important centru al lumii antice.
Aici poți vedea vestigii ale unui oraș care a cunoscut perioada elenistică și apoi romană, printre care străzi antice, coloane, temple, băi și un impresionant teatru.
Este fascinant să privești ruinele și să realizezi că oamenii au trăit, au muncit și s-au întâlnit aici cu aproape două mii de ani în urmă.
Pamukkale nu este, așadar, doar un loc spectaculos pentru fotografii.
Este o întâlnire între natură și istorie.
Piscina Cleopatrei – o experiență care cere atenție
În zona Hierapolis se află și celebra Piscină Antică, cunoscută sub numele de Piscina Cleopatrei.
Noi am ales să încercăm această experiență.
Intrarea era contra cost, aproximativ 15 euro de persoană, iar apa termală caldă creează o senzație foarte plăcută.
Apa provine din izvoare termale, iar experiența de a te afla într-un spațiu cu vestigii antice în jur este cu adevărat specială.
Dar aici vreau să las un pont important pentru cei care vor merge.
Aveți grijă la pietrele din apă.
Sunt pietre mari și suprafața poate fi alunecoasă. Este important să intri și să mergi cu mare atenție, fără grabă.
În cazul copiilor, este bine să verifici înainte regulile și recomandările oficiale ale obiectivului, deoarece accesul poate avea condiții sau restricții în funcție de vârstă și de zona piscinei.
Pentru noi a fost o experiență frumoasă, dar una pe care aș recomanda-o cu atenție și responsabilitate.
Granada Luxury Beach – locul în care ne-am întors în fiecare seară
După zilele pline de excursii aveam nevoie de un loc în care să ne putem odihni.
Am fost cazați la Granada Luxury Beach, un hotel modern, curat și spațios, potrivit pentru o vacanță în familie. Aici ai un link spre cazare (booking).
Pentru mine, curățenia contează foarte mult atunci când aleg o cazare.
Aici curățenia se făcea zilnic, iar camerele erau spațioase.
Un alt lucru care ne-a plăcut a fost faptul că barul era aprovizionat gratuit, ceea ce aduce un plus de confort după o zi petrecută pe drum.
Mâncarea a fost variată și aromată, așa cum ne-am aștepta de la bucătăria turcească.
Și aici începe, de fapt, o altă călătorie.
Cea prin gusturi.
Turcia pe care am descoperit-o la masă
Dacă există ceva ce turcii știu să facă foarte bine, este să transforme mâncarea simplă în ceva memorabil.
Am descoperit preparate precum bulgurul, menemenul și supele cremă de linte.
Menemenul mi-a plăcut în mod special: un preparat simplu, pe bază de ouă, roșii și ceapă, dar foarte aromat.
Și apoi sunt condimentele.
Mentă uscată.
Oregano.
Turmeric.
Boia.
Arome care transformă chiar și un preparat simplu într-o experiență.
Cred că aici este una dintre frumusețile călătoriei: nu doar vezi o țară, ci începi să o înțelegi prin ceea ce pune pe masă.
Ceaiul turcesc – un ritual pe care l-am adus acasă
În Turcia am învățat și cum se prepară ceaiul negru turcesc.
Pentru ei, ceaiul nu este doar o băutură.
Este un ritual.
Este oferit oaspeților, este băut în timpul conversațiilor și face parte din viața de zi cu zi.
Mi-a plăcut atât de mult încât am învățat să îl prepar și acasă.
Am testat și ceaiul de rodie, iar aroma lui mi-a rămas în minte.
Poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poți lua dintr-o călătorie: un obicei simplu pe care îl aduci în viața ta.
Când orașul se oprește pentru rugăciune
Într-una dintre zile am auzit vocea muezinului care chema credincioșii la rugăciune.
Este un sunet pe care, dacă nu ai mai fost în Turcia, poate îl auzi pentru prima dată cu totul altfel.
Pentru localnici este parte din viața de zi cu zi.
Pentru un călător este o fereastră către o cultură diferită.
Am stat și am ascultat.
Fără să încerc să compar.
Fără să judec.
Doar observând.
Călătoriile ne pot învăța și asta: să fim curioși în fața diferențelor.
Bazarul – locul în care negocierile fac parte din experiență
Chiar peste drum de hotel aveam un bazar.
Și, bineînțeles, nu puteam să îl ocolim.
Bazarul turcesc este o experiență în sine.
Multe culori, mirosuri, produse, oameni care te invită să privești și negocieri care fac parte din joc.
Am cumpărat ulei de rodie pentru corp și am descoperit alte produse locale.
Nu am plecat doar cu obiectele cumpărate, ci și cu poveștile din jurul lor.
Onix și zultanit – pietre care spun povești
Am vizitat și o fabrică unde am putut vedea cum este prelucrat onixul.
A fost interesant să descopăr câtă muncă se află în spatele unei piese pe care, într-un magazin, o vezi doar ca pe un obiect frumos.
Dar cea mai mare curiozitate pentru mine a fost zultanitul, o piatră cunoscută pentru schimbarea nuanțelor pe care le poate prezenta în funcție de iluminare.
Este una dintre acele experiențe pe care nu le uiți ușor, pentru că îți amintește cât de multe lucruri fascinante există în natură.
Ce am luat cu mine din Turcia?
Dacă mă întrebi ce mi-a plăcut cel mai mult, mi-ar fi greu să aleg un singur lucru.
Poate Pamukkale.
Poate canionul Sapadere.
Poate munții Taurus.
Poate o cană de ceai negru.
Sau poate momentul în care, cu o sticlă de apă în mână, am început să râd și să mă stropesc cu ceilalți turiști ca un copil.
Cred că, de fapt, toate acestea formează povestea.
Am plecat din Turcia cu fotografii, cu produse locale, cu ulei de rodie, cu amintirea bazarului, cu gustul preparatelor aromate și cu ideea de a prepara și acasă ceai turcesc.
Dar am plecat și cu ceva mai greu de pus în bagaj.
Cu bucuria de a fi trăit.
De a fi descoperit.
De a fi încercat.
De a fi privit o altă cultură fără să mă grăbesc să o judec.
Merită să incluzi Pamukkale într-o vacanță în Alanya?
Pentru mine, răspunsul este da.
Dar trebuie să știi de la început că nu este o excursie scurtă.
Distanța este considerabilă, iar o astfel de zi presupune mult timp petrecut pe drum. Noi am ales să facem excursia tocmai pentru că ne-am dorit să vedem Pamukkale și Hierapolis cu ochii noștri.
Dacă ai timp limitat și îți dorești în primul rând relaxare la mare, poate părea obositor.
Dacă însă ești genul de călător care preferă să spună „am fost acolo” și să vadă locuri pe care nu le întâlnește în fiecare an, atunci merită.
Iar pentru mine, călătoria a demonstrat încă o dată că uneori drumul face parte din destinație.
Turcia nu a fost doar despre locuri
Am plecat pentru Alanya.
Am ajuns la Pamukkale.
Am mers prin munții Taurus.
Am coborât în canion.
Am privit ruinele din Hierapolis.
Am intrat în apa termală a Piscinei Cleopatrei.
Am mâncat bulgur și menemen.
Am învățat să fac ceai turcesc.
Am ascultat chemarea la rugăciune.
Am intrat într-un bazar.
Am privit cum se prelucrează onixul.
Am descoperit zultanitul.
Și, poate cel mai important, am râs.
Mult.
Pentru că o vacanță nu trebuie să fie perfectă pentru a fi memorabilă.
Trebuie să fie trăită.
Iar Turcia ne-a oferit exact asta.
O vacanță plină de culoare, gust, tradiție, aventură și momente în care ne-am amintit să ne bucurăm de lucrurile simple.
Dacă ai ajunge mâine în Alanya, ce ai alege?
Ai prefera o zi liniștită la plajă sau ai pleca într-o aventură spre munții Taurus și Pamukkale?
Și, mai ales, care dintre aceste experiențe ți-ar plăcea să o trăiești: canionul Sapadere, castelul de bumbac de la Pamukkale, bazarul turcesc sau o cană de ceai băută încet, ascultând chemarea la rugăciune?
Poate că fiecare călător își găsește propria Turcie.