Turcia este una dintre putinele destinatii din lume care pot oferi, in cadrul aceleasi calatorii, relaxarea absoluta, peisaje spectaculoase si o istorie care a modelat omenirea.
Aceasta vacanta s-a nascut din dorinta arzatoare de a vedea baloanele din Cappadocia si strazile pline de istorie din Istanbul. Totul a venit la pachet cu un mic compromis pentru a satisfice si dorintele celorlalte persoane din grup, un sejur de cateva zile la un resort in Antalya.
Am calatorit cu masina si intreaga aventura a durat 12 zile, poate cel mai lung concediu al meu.
1. Drumul spre Antalya
Canakkale
Ne-am inceput calatoria intr-o dimineata calduta de pe la jumatatea lunii iunie avand ca destinatie intermediara orasul Canakkale, punct intermediar la jumatatea distantiei catre destinatia finala. Am ajuns aici dupa o lunga calatorie cu masina de peste 700 de kilometri si o traversare cu feribotul (acum exista si varianta terestra pe Podul Canakkale 1915, cel mai lung pod suspendat din lume). Ne-am cazat la hotelul Grand Ece, un hotel modest, dar curat si perfect pentru o noapte de odihna. Hotelul este amplasat pe o straduta din centrul vechi al orasului si dispune si de parcare intr-o locatie apropiata (parcare cu plata).
Intrucat am ajuns la o ora rezonabila, am plecat sa descoperim orasul, poarta de intrare in Asia. Ne-am plimbat pe faleza pentru a admira renumitul Cal Troian folosit in celebrul film Troia, simbolul orasului. Faleza este plina de terase, restaurante si cafenele unde localnicii ies la plimbare sa vada apusul si vapoarele uriase care traverseaza stramtoarea.
Am ales sa mancam intr-un restaurant traditional din centrul vechi unde am incercat mai multe delicii locale: Peynirli Kuzu Guvec (tocana de oaie/miel in vas de lut imbogatita cu branza topita), Sucuklu Pide (pizza turceasca cu carnati), Sis Kebab (frigarui). Mancarurile au fost delicioase si preturile rezonabile.
Pamukkale
Dupa un somn odihnitor si un mic dejun modest, am lasat in urma stramtoarea Dardanele si am pornit spre sud. Drumul spre Antalya este lung, insa ascunde una dintre cele mai mari minuni ale Turciei: Pamukkale. Aceasta oprire nu doar ca sparge oboseala orelor de condus, dar iti ofera un peisaj pe care nu il vei uita niciodata.
Spre norocul nostru, gps-ul ne-a dus la Poarta de Sud, in partea de sus, intr-o parcare generoasa. De aici am mers pe teren drept catre ruinele Hierapolis si am coborat partial pe terasele de calcar pentru poze si priveliste.
Pamukkale este un sit natural Unesco format din terase calcaroase albe, create de izvoare termale bogate in calciu. De la distanta versantul seamana cu un munte de zapada. In interior se afla zeci de bazine naturale in trepte, umplute cu apa geotermala de culoare turcoaz. Pentru a proteja relieful, accesul in piscine se face doar descult.
Nu am avut foarte mult timp la dispozitie, asa ca doar ne-am plimbat, am admirat peisajul spectaculos si ne-am racorit cu un suc proaspat de portocale.
Ne-am continuat apoi restul calatoriei catre Long Beach Resort Alanya, destinatia noastra, coborand prin muntii Taurus direct spre coasta Mediteranei.
2. Sejurul la Long Beach Resort
Hotelul nu a fost ale de mine, am mers pe recenziile pozitive ale unor prieteni care au mai fost aici si chiar am avut o experienta placuta.
Complexul este un adevarat oras in miniatura, intins pe o suprafata de 93.000 metri patrati, cu o intrare grandiosa si o plaja privata de peste 600 metri accesibila printr-un tunel pe sub soseaua D400. Are o capacitate de peste 1000 de camere, 21 de piscine, 11 restaurante si 18 baruri. Dispune de un aquapark masiv (principalul motiv pentru care l-am ales la solicitarea copiilor) cu 29 de tobogane acvatice cu diverse grade de dificultate, de un parc de aventura, o tiroliana, un parc de distractii cu o roata panoramica si un amfiteatru de mari dimensiuni unde in fiecare seara au loc spectacole.
Plaja este formata dintr-un amestec de nisip si pietricele (pe alocuri, la intrarea in apa pot aparea pietre mai mari, asa ca incaltamintea speciala de apa poate fi utila), este amenajata cu sezlonguri si umbrele.
Mancarea este un spectacol in sine prin diversitate si cantitate… nu si prin calitate (din punctul meu de vedere), dar gasesti intotdeauna ceva bun de mancare. Exista seri cu tematica gastronomica diferita, o zona cu produse fast-food (din pacate foarte preferata si frecventata de copii), o patiserie proprie cu multe prajituri si o gama variata de produse din cafea.
Hotelul dispune si de o zona Spa unde ne-am rasfatat cu o baie turceasca traditionala (hamam) prin care am experimentat ritualul autentic de spalare si masaj cu spuma.
Camerele sunt spatioase, modern, cu paturi generoase ca dimensiune si foarte confortabile. Mini barul este aprovizionat zilnic gratuit cu apa, suc si bere.
3. Cappadocia
Sa lasi in urma plaja si confortul all-inclusive dupa 6 zile, nu e usor, dar destinatia urmatoare merita fiecare kilometru. Traseul catre Cappadocia insumeaza 500 kilometri care se parcurg in aproximativ 6 ore pe un drum impecabil de la pantele abrupte ale muntilor Taurus, cu paduri de pini si peisaje alpine, la orasul Konya (orasul dervistilor rotitori) si podisul arid galben cafeniu presarat cu formatiuni stancoase bizare, semn ca ai ajuns la destinatie.
Goreme este inima absoluta a Cappadociei si o alegere inspirata pentru baza noastra, o locatie de vis, care m-a fermecat iremediabil. Cand intri in oras ai senzatia ca ai pasit pe platoul unui film SF. Casele, hotelurile si restaurantele sunt construite in interiorul si in jurul stancilor vulcanice. Desi incredibil de plin de viata si vibrant, orasul pastreaza un farmec rustic, oriental. Strazile sale inguste si pietruite, in panta sunt pline de magazine de covoare, lampi mozaicale din sticla, suveniruri si multe cafenele cochete.
Pentru a experimenta spiritul authentic al locului, am ales Cappadocia Cave Rooms, o locatie administrata in familie, unde ospitalitatea traditionala turceasca se imbina perfect cu un pret bun si o atmosfera intima. Camerele sunt intime, curate si ofera experienta unica de “grota” avand avantajul izolarii termice (desi foarte cald noaptea, in interior ne-am bucurat de o temperatura placuta). Hotelul are o terasa care ofera o panorama superba de 360 de grade, locul ideal pentru a admira spectacolul sutelor de baloane cu aer cald. Locatia ofera si un mic dejun turcesc bogat, proaspat si calitativ.
Dupa ce ne-am cazat am pornit la pas spre centrul orasului in cautarea restaurantului recomandat de gazda noastra pentru cina Rocks Terrace Restaurant, un local renumit atat pentru mancarurile gustoase, dar si pentru vederile panoramice, mai ales la apus. Am incercat diverse aperitive turcesti (humus, salata de vinete, zacusca) miel, pui – toate gatite in vase de lut, foarte condimentate si aromate si am stins totul cu un ayran (bauturi alcoolice nu se serveau), toate dovedindu-se foarte gustoase iar preturile rezonabile.
Cu cateva saptamani inainte de a ajunge aici, am comunicat cu administratorul hotelului care ne-a rezervat din timp un zbor cu balonul si o excursie, fara a fi necesara plata in avans.
Ne-am culcat devreme, intrucat aventura zborului cu balonul incepea foarte matinal.
Zborul cu balonul cu aer cald in Cappadocia este experienta pentru care oamenii traverseaza continente. Desi implica un efort logistic (trezirea la 4 dimineata) si o investitie financiara serioasa, senzatia de plutire deasupra formatiunilor vulcanice este unica. Este foarte important ca vremea sa fie prielnica, in caz contrar nu se ridica niciun balon de la sol (pun foarte mult pret pe siguranta zborului).
Zborul cu balonul
Am fost preluati la ora 4 de la hotel cu un microbus care ne-a dus la locul de decolare, in camp deschis, unde zeci de arzatoare aruncau flacari in interiorul cupolelor de panza. Zgomotul arzatoarelor si imaginea baloanelor gigantice care prind viata, creeaza o atmosfera plina de adrenalina. Odata urcati in cosul de nuiele, decolarea este foarte lina, incat nu realizezi cand te-ai desprins de pamant. Balonul pluteste purtat doar de curentii de aer si urca pana la altitudini de aproape 1000 de metri. Senzatia zborului, dansul baloanelor si peisajul din jur sunt de neegalat. Dupa o aterizare controlata (mai zdruncinata decat decolarea), echipa de “zbor“ (pilotul si co-pilotul) deschid o sticla de sampanie (fara alcool) pentru a sarbatori reusita zborului si fiecare pasager primeste un certificat oficial de zbor.
In ceea ce priveste costul acestei experiente, lucrurile sunt mai delicate, costul unui astfel de zbor ajungand si la 150-200 euro, functie de durata zborului si numarul de pasageri din nacela. Noi am trait aceasta experienta in 2021, imediat dupa pandemie, cand preturile erau foarte jos (am platit doar 60 de euro de persoana).
In jurul orei 8 eram din nou la hotel, tocmai bine pentru a servi micul dejun.
Cum timpul de sedere in Cappadocia era destul de scurt, am ales ca in aceeasi zi sa facem si o excursie. Exista mai multe variante de excursii: Red Tour, Green Tour, Blue Tour, fiecare acoperind o anumita zona geografica.
Noi am ales Turul Verde (Green Tour), un tur mai lung, in sudul regiunii, care implica mai mult mers pe jos. Pretul excursiei este intre 50 euro si 85 de euro, functie de pachetul ales si dimensiunea grupului (noi am platit 40 euro, cumva pentru aceasta excursie pretul s-a cam pastrat)
Green Tour
La ora 10 am fost preluati de un microbus care dupa o calatorie de o ora (timp in care ghidul ne-a povestit despre istoria locurilor) am ajuns la primul obiectiv al zilei Orasul Subteran Kaymakli.
Orasul subteran Kaymakli
Orasul subteran Kaymakli este cea mai extinsa asezare subterana din Cappadocia si este locul unde se puteau adaposti pana la 5000 de oameni in perioadele stravechi cand comunitatile locale se ascundeau din calea invadatorilor. Este structurat pe 8 niveluri subterane care coboara pana la adancimea de 80 de metri, doar 4-5 nivele fiind deschise pentru turisti, fiecare avand o functie bine definita (nivelul 1 - grajdurile pentru a facilita aducerea cat mai usor a animalelor, nivelul 2 - biserica, nivelul 3 - crame, zone de depozitare, bucatarii - fiind nivelul cel mai important pentru supravietuire si la nivelul 4 - camerele de locuit). Ventilarea si aerisirea se face prin coloane verticale uriase care strabat toate etajele si care adesea functionau si ca fantani adanci pentru colectarea apei din panza freatica.
Desi initial mi-a fost putin teama (o usoara claustrofobie), spatiile prin care am fost ghidati pentru vizita aveau dimensiuni rezonabile pentru a nu crea disconfort. Temperatura in interior era de 10-15 grade, perfecta pentru a te racori intr-o zi torida de vara.
Pretul biletului este de 13 euro (noi l-am avut inclus in pretul excursiei) si chiar a fost o experienta interesanta si inedita.
Valea Ihlara (Ihlara Valley)
Ne-am continuat calatoria catre Valea Ihlara (Ihlara Valley), un canion vulcanic spectaculos, cu o adancime de pana la 120 metri. Am coborat in canion pe o scara masiva din lemn cu 380 de trepte si apoi am facut o drumetie lejera de 3-4 kilometri de-a lungul raului Melendiz, pe un traseu amenajat, plat si umbrit de salcii, plopi si pomi fructiferi.
Satul Belisirma
Traseul se incheie in satul Belisirma, unde sunt amenajate foisoare traditionale din lemn direct pe platformele suspendate deasupra raului Melendiz, un loc perfect pentru a savura o cafea turceasca sau o bautura racoritoare. Tot aici am servit si masa de pranz inclusa in pretul excursiei.
Manastirea Selime
Urmatorul obiectiv din excursia noastra a fost Manastirea Selime, cel mai mare complex religios si militar sapat in stanca din intreaga regiune. Manastirea impresioneaza prin dimensiunile sale colosale si exteriorul spectaculos, fiind integrata perfect intr-un munte de tuf. A fost conceputa ca un oras in miniatura capabil sa functioneze in perioada de asediu, similar orasului subteran Kaymakli. Veti putea vedea aici o biserica, o curte interioara, chilii, o bucatarie uriasa si grajdurile pentru animale.
Pretul biletului de vizitare este de 15 euro, valabil si pentru Ihlara Valley (inclus in pretul excursiei noastre).
A urmat o scurta oprire la o fabrica locala de prelucrare a pietrei Onyx pentru demonstratii si cumparaturi (foarte scumpe) si la un magazin cu produse traditionale turcesti (la fel de scumpe…ca pentru turisti).
Valea Porumbeilor (Pigeon Valley)
Am incheiat excursia in Valea Porumbeilor (Pigeon Valley), un punct de belvedere superb unde pot fi admirate mii de porumbare sapate in stanca, folosite de localnici pentru colectarea ingrasamintelor agricole.
A fost o excursie foarte placuta, foarte interesanta reusind intr-un timp relativ scurt sa vedem o parte din comorile Cappadociei.
Astfel s-a incheiat scurta vacanta in Cappadocia, un loc fascinant care ar trebui sa fie pe lista scurta a oricarui impatimit de calatorii.
4. Istanbul
In dimineata urmatoare am plecat spre ultimul punct al calatoriei noastre, orasul Istanbul. Cei peste 700 de kilometri i-am parcurs in 8 ore, mare parte din drum fiind pe autostrada.
Nimic nu te pregateste pentru momentul in care te apropii de Istanbul. Trecerea de la relieful rural si linistit al Anatoliei la metropola cu peste 16 milioane de locuitori este un adevarat soc cultural si vizual. Soselele devin brusc supraetajate, zgarie nori se zaresc la orizont, iar traficul devine infernal. Apogeul calatoriei a fost traversarea unuia dintre podurile peste stramtoarea Bosfor care face trecerea de pe continentul Asiatic, pe cel European.
In Istanbul ne-am cazat la Istanbul Royal Hotel de 4 stele turcesti, amplasat destul de central, cu un aspect destul de invechit in interior, iar micul dejun era un fel de n-ar mai fi, dar foarte ieftin. Seara ne-am petrecut-o intr-o scurta plimbare prin imprejurimi.
Am vizitat acest oras si in 2010, dar intr-o excursie organizata cu autocarul si am stat vreo 5 zile, timp in care am reusit sa vedem marea majoritate a obiectivelor turistice (Palatul Topkapi, palatul Dolmabahce, Cisterna, Insula Printului). De aceea acum n-am fost axati pe obiective turistice, ci mai mult pe o plimbare lejera (chiar si lejera a insumat peste 6-7 kilometri parcursi)
Ne-am inceput ziua cu o vizita la Hagia Sofia, am continuat cu Moscheia Albastra, ne-am plimbat putin prin gradinile palatuluiTopkapi, prin bazarul de condimente, prin Marele bazar, iar spre seara am mers intr-o croaziera de 3 ore pe Bosfor in care am admirat frumoasele cladiri de pe mal si zecile de poduri ce leaga cele 2 continente.
In ultima zi a calatoriei noastre, am pornit spre casa cu o scurta oprire in Veliko Tirnovo, un orasel vechi si spectaculos in Bulgaria, “Orasul Tarilor”, renumit pentru arhitectura sa unica, cu case de piatra construite in trepte pe stancile abrupte. Intr-o alta calatorie am petrecut 3 zile in acest minunat orasel. De data aceasta ne-am oprit doar pentru pranz la Shtastiveca, cel mai faimos restaurant din zona unde am servit preparate autohtone foarte delicioase.
Privind inapoi, acest road trip a fost o calatorie a contrastelor absolute, de la plajele insorite si relaxante din Antalya, la vaile selenare, istoria subterana si magia zborului cu balonul in Cappadocia, ca in final sa trecem Bosforul si sa ne lasam cuceriti de energia vibranta din Istanbul. Ne-am intors acasa cu bagajul plin de amintiri si cu o singura certitudine: Turcia are mereu o noua poveste de oferit celor care indraznesc sa o exploreze.