Ce am vizitat?
Mausoleul lui Amir Timur
Locul unde este mormântul lui Timur. Vizitarea sa costă în jur de 5 euro și îți oferă posibilitatea să te plimbi printre mormintele lui Timur, al fiilor și nepoților săi.
Superba cupolă albastră și arhitectura clădirii au fost inspirație pentru celebrul Taj Mahal.
Fiind în drumul nostru spre prima cazare, am avut posibilitatea să îl admirăm și pe timpul serii, când parcă ai senzația că te-ai întors secole în trecut.
Registanul
Asta e locul în care m-am simțit atât de mică, cumva parcă măreția sa te lasă fără cuvinte, fiind considerat și capodopera arhitecturii islamice din Asia Centrală, clar un simbol al Drumului Mătăsii. Impresionant a fost prețul vizitării sale, undeva la 7 euro pe timpul zilei. Se putea achiziționa un bilet și pentru seară, pentru a vedea spectacolul de lumini, dar cred că nu merită banii, priveliștea de ansamblu fiind mai impresionantă de pe scările aflate în dreptul pieței.
Locul a fost inima Imperiului Timurid și principalul centru comercial, educațional și ceremonial al orașului. Cele trei medrese sunt impresionante, iar decorul lor te lasă fără cuvinte. Mozaicuri în diferite nuanțe de albastru, caligrafii perfecte, figuri de lei cu sori pe spate și niște cupole gigantice te înconjoară la tot pasul. Cea mai veche dintre medrese este Ulugh Beg construită între 1417 și 1420, urmată de Sher Dor între 1619 și 1636 și în cele din urmă a fost Tilza Kori, între 1646 și 1660, având un interior decorat cu foiță de aur.
În două seri am ajuns la spectacolul de lumini 3D de pe fațada medreselor. Ne-am așezat pe scări, printre localnici și ne-am bucurat de o atmosferă autentică. Este un moment pe care trebuie neapărat să îl trăiești în Samarkand, printre jocuri de lumini și muzică tradițională, uiți pentru câteva momente de prezent, simțind parcă magia Drumului Mătăsii.
Moscheea Bibi-Khanym
În jurul acestei moschei dăinuie mai multe povești, dar indiferent de adevăr, construcția rămâne impresionantă prin măreția ei. Numele său vine de la numele soției favorite a lui Timur, iar majoritatea pietrelor prețioase au fost aduse din India. Aceasta a fost construită între anii 1399 și 1404, cu tehnici unice pentru acele vremuri. Din cauza acestui lucru, câteva sute de ani mai târziu, în 1897 s-a prăbușit în urma unui cutremur. Restaurarea sa a avut loc în 1974, păstrând tehnicile originale. Aceasta a rămas una din cele mai mari moschei din Uzbekistan, domul său pictat în caligrafii coranice depășind 40 de metri.
Intrarea costa în jur de 5 euro și merită din plin. În interior sunt artizani locali care realizează tot felul de suveniruri manual, la prețuri decente.
Bazarul Siab
Și cum o vizită nu ar fi completă fără plimbarea printr-o piață locală, am ajuns în bazarul Siab, cea mai veche piață tradițională a Samarkandului, situată în vecinătatea Moscheii Bibi Khanym.
Bazarul are o atmosferă autentică, un loc unde vin atât localnicii, cât și turiștii, pentru a cumpăra fructe proaspete, uscate, nuci, dulciuri, pâine, legume, sucuri naturale, condimente dar și artizanat sau suveniruri.
Lucru important de știut, bazarul este închis în zilele de luni pentru curățenie și igienizare, lucru pe care din păcate noi l-am aflat la fața locului, lăsând ziua de luni pentru cumpărături mai amănunțite. Am fost în schimb vineri și ne-am plimbat, am cumpărat niște fructe, am făcut poze cu niște localnici, ne-am negociat câteva suveniruri și am simțit vibe-ul locului.
Indiferent de locul în care ajung, piețele sunt locurile pe care nu le ratez niciodată. Să poți admira viața locală, în ritmul ei autentic, fără nuanțările pentru turiști mi se pare un lux, pe care de multe ori îl ignorăm atunci când călătorim.
Shah-i-Zinda
Dacă te informezi pe internet o să vezi recomandări să vizitezi locul dis de dimineață, sau la apus pentru poze reușite. Cum noi nu am ținut neapărat să facem cele mai impresionante fotografii am ajuns undeva pe la orele amiezii. Intrarea costă tot în jur de 5 euro, la fel mi se pare destul de mic costul pentru ceea ce oferă. Deși citisem că uneori poate fi sufocant de aglomerat, noi am prins un moment acceptabil. Clădirile cu diferite nuanțe de albastru, verde și diferite modele îți fură privirea. Nu este un loc mare, dar atmosfera aleilor te poartă prin secolele trecute. Locul are o magie aparte.
Complexul a fost format de-a lungul a mai multor secole. Primele clădiri au apărut în secolele XI – XII, iar marea majoritate a clădirilor datează din secolele XIV – XV.
The Eternal City
Până acolo am luat un Yandex, pentru care am plătit vreo 3 euro, și deși este extrem de lăudat inițial mi s-a părut doar un loc realizat pentru turiști, și încă neterminat. Parcul tematic a fost deschis în 2022, dar sunt anumite arii încă neterminate, restaurantele drăguțe de pe malul râului erau goale, deci impresia de la intrare nu a fost una prea bună.
Cu toate acestea, mergând pe străduțele sale am realizat că locul e plin de localnici ieșiți cu familia la plimbarea de seară, am ajuns apoi într-un bâlci unde parcă m-am teleportat în copilărie, mașinute, parașute, lanțuri și o atmosferă autentic locală. Revenind în interiorul parcului, am rămas la un restaurant unde era plin și mirosea apetisant, și am încheiat seara printre localnici, cu muzică și dans tradițional. S-a dovedit a fi una din cele mai locale experiențe din Samarkand.
Ce am gustat din bucătăria locală și unde?
Indiferent că am încercat gustări din piața locală, de la chioșcuri de pe marginea drumului sau din restaurante locale, sau mai puțin locale, Samarkandul nu m-a dezamăgit.
Ce restaurante am încercat
Olot somsa the eternal city – după cum îi spune și numele este situat în Orașul Etern, și este unul din restaurantele noastre preferate din Samarkand. Raportul calitate – preț este unul foarte bun, atmosfera locală și mâncarea delicioasă. Noi am mers pe seară și am încercat mai multe tipuri de frigărui, somsa, ceva aperitiv și toate au fost proaspete și gustoase.
Zarqand – restaurantul se află chiar peste stradă de Registan. Aici am ajuns mai mult îmbiați de mirosul grătarelor din fața restaurantului. Era foarte aglomerat, mâncarea a fost gustoasă – noi am încercat frigărui și o tocană tradițională, dar aici prețurile au fost mult mai mari doar datorită poziționării sale. Nu l-aș recomanda neapărat. Poți mânca la fel de bine, sau chiar mai bine la niște prețuri mult mai ok.
Labi G´or – este restaurantul la care noi am mâncat de vreo trei ori. Restaurantul este tradițional decorat, cu muzică bună, o terasă mare la etaj, iar mâncarea a fost delicioasă. Service-ul a fost mai lent, dar nici noi nu ne grăbeam nicăieri, așa că acest lucru nu ne-a deranjat. Este situat la câteva minute de Registan, și am observat că este frecventat și de localnici.
Afandi Food – un restaurant mai micuț, local dar cu o mâncare gustoasă și la prețuri mult mai accesibile. Și aici am mâncat de două ori, încercând ciorbe locale, manti și o salată specifică.
Samarkand plov Otash osh – aici am mers pentru plovul tradițional, este un restaurant mic, pur local, unde găsești plovul lor tradițional autentic. Recomand experiența, dar este bine de știut că aici nu vorbesc chelnerii engleză, și nici nu e un loc să zăbovești. Este deschis doar de la 11 la 14, iar localnicii vin, mănâncă și pleacă. Turiști eram noi și încă o familie din Filipine.
Concluzii
Dacă ar fi să trag niște concluzii cred că aș recomanda vizitarea Samarkandului cât mai curând, cât încă prețurile la obiective sunt super decente, la fel sunt și cazările dar și la restaurante te poți descurca într-un buget decent. Având în vedere potențialul turistic uriaș al locului, nu cred că vom mai avea prea mult timp aceste avantaje.
La fel ca și în capitală, Yandex este extrem de accesibil, iar în zona turistică te poți deplasa ușor pe jos între obiective.
La majoritatea obiectivelor turistice, a restaurantelor și magazinelor se poate plăti cu cardul.
Samarkandul a fost ca o plimbare prin poveștile de pe Drumul Mătăsii, te impresionează prin măreția și impozanța sa, și te cucerește prin atmosfera locului și oamenii săi ospitalieri. Indiferent de oră poți merge pe stradă fără o urmă de nesiguranță. Recomand o vizită celor pasionați de istorie și arhitectură, fiind o lecție care mai merită descoperită și în prezent.
