Sunt genul de om care se entuziasmează de fiecare dată când descoperă un loc nou din România. Oricât de mult îmi place să călătoresc în străinătate, există ceva aparte în sentimentul acela când realizezi că țara ta încă ascunde locuri spectaculoase despre care nu știai prea multe.
Într-un weekend prelungit, de vineri până luni, eu și soțul meu am decis să explorăm Rimetea și Colțești, două dintre cele mai frumoase sate din județul Alba. A fost o combinație perfectă între natură, sate tradiționale, peisaje spectaculoase, puțină aventură și multă liniște.
Singurul lucru pe care l-aș schimba? Canicula.
Am prins unul dintre cele mai fierbinți weekenduri ale verii, cu temperaturi care făceau asfaltul să tremure la orizont. Dar, chiar și așa, nu a reușit să umbrească frumusețea locurilor.
De la București la Rimetea – un drum lung, dar care merită fiecare kilometru
Drumul din București până la Rimetea nu este unul scurt. Fără opriri, durează aproximativ cinci ore și jumătate, iar dacă mai faci câteva pauze, ajungi ușor la șase ore.
Oprirea la Râpa Roșie
Noi am ales să transformăm drumul într-o parte a vacanței și am făcut o oprire la Râpa Roșie, lângă Sebeș.
Deși afară era o căldură aproape sufocantă, locul ne-a impresionat imediat. Formațiunile de argilă roșiatică par sculptate manual, cu turnuri, creste și muchii care transformă complet peisajul. Este unul dintre acele locuri pe care fotografiile nu reușesc să le redea pe deplin.
Am ridicat și drona, iar imaginile surprinse de sus au fost chiar mai spectaculoase decât ne imaginam. Contrastul dintre roșul intens al argilei și vegetația din jur este incredibil.
După această oprire, am continuat drumul către Rimetea, unde am ajuns în jurul orei 17:30.
Casa Weiss – una dintre cele mai plăcute cazări în care am stat
Pentru primele două nopți am ales Casa Weiss, chiar în centrul satului.
Clădirea este o casă istorică, complet renovată, împărțită în patru unități de cazare. Camera noastră purta numele "1910" și mi-a plăcut din primul moment.
Mobilierul din lemn masiv, grinzile aparente și combinația dintre elementele tradiționale și confortul modern au creat exact atmosfera pe care o căutam. Totul era foarte bine întreținut, iar designul avea personalitate, fără să fie încărcat.
După ce ne-am instalat, am ieșit să luăm cina la terasa aflată chiar lângă cazare, apoi am făcut o plimbare prin sat.
Munții Trascăului, văzuți din sat
Nu cred că există o fotografie care să redea cu adevărat priveliștea pe care o ai de la Rimetea.
Munții Trascăului domină complet satul, iar versantul acela uriaș, cu pereți stâncoși și vegetație bogată, pare că veghează permanent asupra caselor albe cu obloane verzi.
Am rămas pur și simplu câteva minute privind spre munte fără să spunem nimic. Uneori, cele mai frumoase momente dintr-o vacanță sunt chiar acestea. Nu obiectivele turistice, nu restaurantele, ci liniștea.
Unde mănânci în Rimetea și cum este mâncarea în Rimetea
Oferta de restaurante nu este foarte generoasă.
Am descoperit doar câteva restaurante mici, iar meniurile sunt în mare parte tradiționale, cu influențe maghiare. Dacă îți plac gulașul, tocănițele sau preparatele consistente, probabil că vei fi încântat.
În schimb, micul dejun de la Casa Weiss ne-a surprins foarte plăcut.
Deși se servește à la carte, preparatele au fost moderne, gustoase și cu influențe internaționale, o combinație foarte reușită între ingrediente locale și un plating elegant.
A fost, fără îndoială, unul dintre cele mai bune mic dejunuri pe care le-am avut într-o pensiune din România.
O zi în Aiud – mai frumos decât mă așteptam: cetatea, Parcul Dendrologic și lavanda
Sâmbătă am plecat spre Aiud. Recunosc că nu aveam așteptări foarte mari. Tocmai de aceea am fost surprinsă de cât de îngrijit este centrul orașului și de cât de bine arată Cetatea Aiudului. Este un oraș mic, dar cochet, iar zona centrală merită o plimbare relaxată.
După aceea am ajuns în Parcul Dendrologic din Aiud, unde, chiar în acel weekend, avea loc Festivalul Trandafirilor. Atmosfera era foarte plăcută, deși era cam aglomerat, iar lângă parc se întinde o plantație impresionantă de trandafiri care colorează întreg peisajul.
Tot în apropiere am descoperit și un lan de lavandă aflat pe un deal. Era imposibil să nu ne oprim. Am făcut fotografii, am ridicat din nou drona și ne-am bucurat câteva minute de parfumul discret al lavandei și de liniștea câmpului.
Castelul Templul Cavalerilor din Cheile Vălișoarei: merită?
În drum spre Rimetea am făcut o oprire la Castelul Templul Cavalerilor, aflat în Cheile Vălișoarei.
Zona este absolut superbă. Drumul șerpuiește printre munți, iar peisajele sunt spectaculoase. Chiar pe poteca de lângă clădire am întâlnit doi cai care pășteau liniștiți, complet nepăsători față de turiști.
Din păcate, clădirea nu ne-a impresionat. De jos arată destul de bine, însă odată ce urci și o privești mai atent, observi că arhitectura este lipsită de coerență.
De fapt, nici nu este un castel medieval, ci o construcție realizată în perioada comunistă și transformată ulterior într-un hotel. Mi s-a părut că renovările făcute de-a lungul timpului nu respectă un stil arhitectural clar, iar rezultatul final este destul de confuz.
Este păcat, pentru că amplasarea este extraordinară și ar putea deveni un loc cu adevărat special dacă ar fi pus mai bine în valoare.
O seară pe care nu o vom uita prea curând
Cel mai frumos moment al întregii escapade nu a fost un obiectiv turistic.
Nici un peisaj. Nici o masă. A fost o seară obișnuită, petrecută pe banca din fața porții.
După cină am ieșit afară și ne-am așezat liniștiți privind oamenii din sat. La un moment dat, câțiva localnici s-au strâns spontan și au început să cânte împreună. Cântau vocal și la niște instrumente tradiționale. Muzică în limba maghiară. Nu înțelegeam versurile, însă am simțit energia bună transmisă.
Nimic organizat pentru turiști. Pur și simplu oameni care se bucurau de compania celorlalți. A fost unul dintre acele momente care îți rămân în minte mult timp.
Ne-am dat seama cât de important este sentimentul de apartenență la o comunitate și cât de rar mai vedem astfel de momente autentice. Parcă ne-am hrănit emoțional doar stând acolo și ascultând.
Aventură cu biciclete electrice spre Cetatea Colțești: preț și traseu
Duminică temperaturile au urcat și mai mult. Chiar și așa, nu am vrut să renunțăm la planul nostru de a închiria biciclete electrice. Prețul a fost de 250 de lei de persoană pentru o zi. Din cauza căldurii extreme, am reușit să ne bucurăm de ele doar aproximativ două ore și jumătate.
Am pedalat prin sat, apoi am ieșit pe drumurile care duc spre Cetatea Colțești. Ultima porțiune a fost cea mai interesantă. Am urcat pe un drum abrupt, plin de pietriș, iar bicicletele alunecau destul de des. Pulsul îmi crescuse serios, iar adrenalina era la cote maxime.
Dar exact astfel de momente fac o vacanță memorabilă.
Cetatea Colțești este în prezent în renovare, iar din vechea fortificație au rămas, în principal, zidurile și ruinele. Chiar și așa, panorama asupra satului și a Munților Trascăului merită din plin urcarea.
O noapte la Conacul Secuiesc
După ce am predat bicicletele și ne-am făcut check-out-ul de la Casa Weiss, ne-am mutat pentru ultima noapte la Conacul Secuiesc din Colțești.
Întregul complex este foarte frumos amenajat. Clădirile sunt relativ noi, construite în ultimul deceniu, însă au fost proiectate într-un stil tradițional secuiesc, ceea ce le face să se integreze foarte bine în peisaj. Grădinile sunt impecabil întreținute, iar terasa restaurantului oferă o priveliște superbă asupra munților.
Din păcate, experiența culinară nu a fost la același nivel. Prețurile sunt destul de ridicate, restaurantul era foarte aglomerat, iar mâncarea ni s-a părut doar mediocră.
Per total, dacă ar fi să aleg din nou, Casa Weiss rămâne favorita noastră atât prin atmosferă, cât și prin raportul calitate-preț.
Întoarcerea spre București
Luni dimineață ne-am mai bucurat puțin de grădină și de liniștea locului înainte să pornim spre casă.
Drumul rămâne lung, însă vestea bună este că, pe Valea Oltului, se lucrează intens la autostradă. Sper că, în următorii ani, accesul către această parte a țării va deveni mult mai rapid.
Merită Rimetea?
Cred că Rimetea este unul dintre acele locuri care merită vizitate măcar o dată. Nu pentru că are zeci de atracții turistice. Nu pentru restaurante sofisticate, ci pentru atmosfera pe care o oferă, pentru casele albe perfect aliniate.
Merită să te bucuri de munții care domină satul, de liniștea serilor și de oamenii care încă păstrează tradițiile vii. Și pentru senzația aceea rară că timpul curge puțin mai încet.
Noi ne-am întors acasă cu bateriile încărcate, cu sute de fotografii și filmări cu drona, dar mai ales cu sentimentul că România încă are multe locuri superbe care așteaptă să fie descoperite.
Dacă ești în căutarea unei escapade de weekend diferite, departe de agitația marilor orașe, Rimetea și Colțești sunt două destinații pe care le recomand din toată inima.
