Some places make you question how is this even real.
Parcul Național Etosha este una din cele mai mari destinații de safari din lume. Este localizat în partea de nord a Namibiei, și a fost înființat în 1907. Parcul este renumit pentru diversitatea animalelor, fiind casă pentru unele specii care sunt pe cale de dispariție. De asemenea, este un parc special, putându-se vizita în regim de self - drive, lucru care ne-a atras și mai mult.
Vizita noastră în Namibia a avut ca obiectiv principal întâlnirea cu animalele în mediul lor natural. Era un vis avut în copilărie, în timp ce urmăream Animal Planet, o dorință care ne-a rămas în inimă până în prezent. Astfel deși am tot citit rutele făcute de alți călători, și toate circuitele erau făcute în sens invers decât am mers noi, am optat sa mergem prima dată înspre Parcul Etosha, fără a risca să lăsam această vizită pe ultima zi, în cazul în care prindeam ploi sau nu reușeam să întâlnim animale, să mai putem prelungi vizita cu o zi, două.
Drumul din Windhoek spre Etosha
Zis și făcut... dis de dimineață am pornit la drum din Windhoek. Navigația ne indica aproximativ 450 km, iar ca timp 4 ore jumătate. Drumul a fost asfaltat, cu limită de viteză de 120 km pe oră, traversând zone verzi, presărate cu mușuroaie uriașe de termite. Ceea ce era ciudat, deși drumul era în stare perfectă, traficul lipsea, abia am întâlnit câteva mașini venind din sens opus. Până la poarta de intrare în parc am văzut doar doua - trei sate, și am traversat un mic orășel, în rest am străbătut prin natură sălbatică.
Unde am campat?
Noi am ales să intrăm pe Poarta Anderson la sud, pentru a putea să ne continuăm a doua zi mai ușor călătoria. Intrând în partea de sud a parcului, ne-am luat loc de campare în Okaukuejo, aflat la 10 kilometri de poartă. În interiorul parcului mai sunt două tabere, gestionate de Namibia Wildlife Resorts , Halali și Namutoni, ambele oferind atât locuri de cazare, cât și de campare. Ca informație majoritatea parcurilor naționale din Namibia sunt în subordinea NWR, pe site-ul lor găsindu-se toate informațiile necesare legate de prețuri, ore de intrare și cazările aflate în interiorul parcurilor.
E bine de știut că la intrarea în parc dronele trebuie predate, intrarea cu ele fiind interzisă. De asemenea, nu ai voie să intri în parc cu pungi de plastic, ești controlat la intrare, iar încă o regulă mai ciudată - ai voie să intri cu carne proaspătă în parc, dar nu ai voie să ieși cu ea. La intrarea în parc primești o foaie cu numărul de intrare, ce trebuie predată la părăsirea parcului, dar și o foaie cu regulile parcului - limita de viteză este de 60 km pe oră, nu ai voie să cobori din mașină decât în locurile de picnic special amenajate, nu ai voie să deranjezi animalele, nu ai voie să conduci noaptea, trebuie să păstrezi curățenia și nu ai voie sub nici o formă să hrănești animalele sălbatice.
Cei zece kilometri până la Okaukuejo ne-au surprins… deja am întâlnit primul animal, o antilopă elegantă. Înaintând am mai zărit ceva, iar când ne-am apropiat era un grup de zebre. Acesta a fost unul din momentele mult așteptate, întâlnirea cu ele fiind deosebită, un vis împlinit. Am fost emoționată, fericită, și dornică să văd mai multe, să mă bucur de acest loc la care cu ani în urmă puteam doar visa. Am stat minute în șir să le admirăm, să le observăm în mediul lor natural. Acela a fost unul din momentele în care m-am simțit recunoscătoare pentru tot ceea ce trăiesc și întâlnesc acolo. Am plecat cu greu din loc...
După ce ne-am rezervat locul de campare, pentru care am plătit 48 de euro, am plătit taxa de intrare în parc, în februarie fiind 9 euro de persoană pentru o zi. Am înțeles că în sezonul uscat prețurile ar fi ceva mai mari, iar locurile de cazare - campare ar trebui rezervate din timp. În sezonul ploios este mai puțin aglomerat, dar nu am putea spune că duceau lipsă de turiști. Seara în Camping erau toate locurile ocupate.
Nu am intrat să vedem locul de campare, nerăbdători fiind să ne continuăm safariul. Eu personal dacă mai întâlneam girafe aș fi fost extrem de mulțumită. Era deja după amiază când am pornit pe străzile parcului, dar mai aveam vreo două trei ore de lumină de care am vrut să profităm din plin.
Ce animale am întâlnit?
În plimbarea noastră am întâlnit Oryx, turme întregi de antilope, mai multe zebre, struți și alte păsări interesante, doi șacali relaxați, grupuri de girafe, dar am fost foarte norocoși, deoarece am avut ocazia să vedem și doi elefanți, dar și un grup de lei care își savurau prada. Am primit mai mult decât ne-am putut imagina. Etosha ne-a recompensat din plin vizita.
Am revenit in camping, unde ne-am instalat cortul, am făcut un grătar și am stat la povești cu vecinii - un cuplu venit din Polonia. Așa am aflat că noi am fost norocoși să vedem toate acele animale, un avantaj fiind că am ieșit mai pe seară când animalele devin active. În sezonul uscat e și mai ușor să întâlnești animalele deoarece acestea se adună la ochiurile de apă, fiecare camping are și un astfel de spot, de unde poți admira animalele ce se adună seara la apă. În sezonul ploios acest fenomen nu mai este atât de întâlnit.
Aveam în plan să mai mergem câteva ore dimineața înainte de plecare în safari, dar noaptea a plouat destul de mult, iar străzile erau mlăștinoase. Ne-am mulțumit cu experiența avută în ziua anterioară, ne-am făcut planul pentru ziua curentă, și am mers să ne recuperăm drona de la intrarea în parc. Ne-am promis ca vom reveni, dar nu doar pentru o zi, ci pentru 4-5 pentru a reuși să străbatem cât mai mult din parc și să ne bucurăm de tot ce oferă, să avem timp să așteptăm la ochiurile de apă sosirea animalelor, să ajungem la Salina Etosha Pan - depresiunea de sare unde poți observa și păsările flamingo, prezente mai ales în sezonul umed.
Parcul Etosha este renumit pentru peisajul său unic, pentru câmpia de sare, aridă și fotogenică, dar și pentru ușurința cu care pot fi observate animalele sălbatice. Dacă în sezon ploios noi am reușit să întâlnim atâtea animale, în sezonul uscat parcul oferă un adevărat spectacol pentru privitori. În parc trăiesc peste 100 de specii de mamifere și 340 de specii de păsări. Noi nu am întâlnit rinocerii negri, leoparzii, gheparzii și nici hienele pătate...poate data viitoare.
Deși am avut o vizită scurtă, Etosha a fost visul nostru împlinit, iar varianta de self - drive a dus experiența în sine la alt nivel - să poți să te bucuri de animale în voie, întâlnind rar o altă mașină, îți dă sentimentul ca tot cadrul e doar al tău, ești tu, animalele și cerul infinit.