Acum cativa ani ne-am hotărât să facem ceea ce tot am spus că vom face “când vom avea timp”: o excursie lungă, fără grabă, prin Austria. Am plecat cu mașina din București, doar eu și soțul meu, cu rucsacurile pregătite, hărțile salvate offline și o poftă nebună de drum. Ne doream de mult o experiență mai lungă, în care să nu alergăm de la un obiectiv la altul, ci pur și simplu să trăim Austria, să observăm ritmul ei calm, ordonat, dar totuși cald.
Călătoria dus-întors a durat două săptămâni, timp în care am vizitat Viena, Graz, Innsbruck și Hallstatt. Fiecare oraș ne-a dat senzația că am pășit într-o lume diferită, dar în același timp familiară – poate pentru că Austria este genul de țară unde simți că ai putea trăi oricând, fără șocuri culturale, fără adaptări complicate.
O siguranță generală și o organizare impecabilă te urmăresc la tot pasul. De-a lungul drumului, am avut momente în care chiar mi-am zis: “Ce frumos ar fi să locuim aici…” sau măcar în vestul României, de unde am ieși mult mai repede spre restul Europei.
Acesta este jurnalul meu, scris exact cum am simțit și trăit excursia noastră.
Drumul spre Austria: taxe, opriri și primele impresii
Am plecat devreme din București, pentru că drumul este lung și, ca de obicei, vama ne dă emoții. Ne-am oprit scurt la benzinăria de după Pitești, ca să verificăm rovinieta și să ne pregătim pentru Ungaria. Pentru Ungaria, taxa de drum este electronică (e-Vignette), și am plătit în jur de 15 euro pentru 10 zile. Austria are și ea o vinietă obligatorie, 11,50 euro pentru 10 zile. Le-am luat pe ambele online, ca să nu ne mai oprim pe drum.
Intrarea în Ungaria a fost surprinzător de liberă și pentru prima dată mi-am dorit sincer să locuim în vestul României – să fim mai aproape de Europa, să nu mai facem ore întregi doar ca să trecem granița.
Peisajele devin din ce în ce mai verzi pe măsură ce te apropii de Austria, iar autostrăzile sunt impecabile. În momentul în care intri în Austria, parcă totul se schimbă instant: munți înalți, sate ca în reviste, vaci improbabil de curate (nu știu cum reușesc), și un sentiment general de liniște.
Viena
Am stat în Viena patru nopți, suficient cât să începi să iubești orașul și insuficient cât să-l cunoști cu adevărat. Ne-am cazat în zona Leopoldstadt, aproape de Prater, unde prețurile sunt mai accesibile și este foarte liniște.
Ce am vizitat în Viena
Palatul Schönbrunn – aici am simțit pentru prima dată ce înseamnă cu adevărat cuvântul “imperial”. Grădinile sunt atât de mari încât poți petrece o zi întreagă fără să-ți dai seama.
Stephansdom – o catedrală impresionantă, care parcă te obligă să te oprești și să admiri fiecare detaliu.
Palatul Belvedere – nu ai cum să ratezi celebrul „Sărutul” al lui Klimt. Chiar dacă nu ești fan artă, tot te impresionează energia locului.
Prater – noi am mers seara, doar să ne plimbăm, și am descoperit o atmosferă relaxată, de parc de distracții în care nu trebuie să ai 12 ani ca să te simți bine.
Unde am mâncat în Viena
Viena nu este cel mai ieftin oraș, dar am găsit opțiuni bune:
Wiener Deewan – un restaurant pakistanez „pay as you wish”. Mancarea este surprinzător de bună și te ajută să economisești.
Der Wienerwald – ieftin și cu porții mari; șnițelul este delicios.
Trzesniewski – mini-sandvișuri tradiționale, perfecte pentru un prânz rapid.
Ce mi-ar fi plăcut să facem mai mult în Viena
Aș fi vrut să stăm o săptămână întreagă. Viena e genul de oraș în care poți lenevi într-o cafenea ore întregi, fără grabă, fără vinovăție. Și mi-a rămas în cap gândul că m-aș vedea trăind aici, cel puțin pentru o perioadă, poate într-un apartament mic, într-unul din cartierele liniștite.
Graz - orașul care ne-a surprins cel mai mult
Graz a fost o pauză binevenită după Viena. Este al doilea oraș ca mărime din Austria, dar atmosfera este complet diferită – mai relaxată, mai tânără, mai… colorată. Ne-am cazat aproape de centrul vechi, într-o pensiune cochetă cu mic dejun inclus.
Ce am vizitat în Graz
Schlossberg – urcatul până sus a fost un pic obositor, dar priveliștea merită fiecare pas.
Turnul cu Ceas – simbolul orașului, adorat de localnici. Aici ne-am oprit să bem o limonadă și să stăm pur și simplu.
Muzeul de Artă (Kunsthaus) – clădirea aceea albastră, ciudată, care pare ceva între o meduză și o navă extraterestră.
Unde am mâncat în Graz
Aiola Upstairs – cu vedere superbă, porții decente și prețuri rezonabile.
Gösser Bräu – mâncare tradițională foarte bună, mai ales dacă-ți plac preparatele consistente.
De ce ne-a plăcut Graz
Are un ritm care te lasă să respiri. În Viena alergi, în Graz trăiești. Ne-am plimbat ore întregi prin centrul istoric fără să avem vreo destinație. A fost poate orașul în care ne-am simțit cel mai “noi”.
Innsbruck
După câmpii, poduri și orașe medievale, a venit timpul pentru Alpi. Drumul spre Innsbruck a fost o experiență în sine: tunele interminabile, văi adânci, râuri cu apă turcoaz, munți imenși. Fiecare minut pe autostradă era o fotografie în desfășurare.
Cazarea în Innsbruck
Ne-am cazat într-un hotel cu istorie, la 1.2 km de centru. Am ales zona pentru că era liniște și prețurile mai bune. Diminețile aici aveau un parfum special: aer rece, miros de lemn ud și sunet de clopote de la vacile din apropiere.
Ce am vizitat în Innsbruck
Nordkette – telecabina te duce direct deasupra orașului. De sus, totul pare ireal.
Golden Roof – poate cel mai fotografiat loc din Innsbruck.
Alpenzoo – mic, dar foarte autentic, perfect dacă vrei o pauză de la vizite.
Ce am mâncat în Innsbruck
Stiftskeller – atmosferă super tradițională, mâncare foarte bună.
Breakfast Club – pentru mic dejun generos și accesibil.
Ce ne-a făcut să iubim Innsbruck
Munții. Simpla lor prezență te face să te simți mic, dar într-un mod bun. Innsbruck are ceva magic – poate pentru că aici totul este curat, ordonat, dar înconjurat de natură brută.
Hallstatt
Hallstatt a fost ultima noastră oprire, dar probabil cea mai memorabilă. Toată lumea spune că este “prea turistic”, “prea scump”, “prea plin”. Da, este aglomerat în sezon. Da, prețurile sunt mari. Dar nimic din toate acestea nu anulează frumusețea lui.
Cazarea lângă Hallstatt
Am stat în Obertraun, la 10 minute distanță cu mașina. Mult mai accesibil și mult mai liniștit. A fost una dintre cele mai bune decizii.
Ce am făcut în Hallstatt
Ne-am plimbat pe lângă lac la apus – moment de film.
Am urcat la Skywalk Hallstatt – priveliștea îți taie respirația.
Ne-am oprit în centrul vechi pentru o supă caldă și o prăjitură.
Unde am mâncat
Gasthof Simony – tradițional și bun.
Seecafé – perfect pentru cafea și desert, cu vedere la lac.
Hallstatt, între vis și realitate
La un moment dat ne-am oprit pur și simplu pe o băncuță, privind lacul. A fost unul dintre puținele momente ale excursiei în care chiar am tăcut amândoi. Nu mai era nimic de spus.
Întrebări frecvente pe care le-am primit
1. Este scump să călătorești prin Austria?
Da și nu. Cazările din orașele principale sunt mai scumpe, dar dacă alegi zone periferice, găsești prețuri decente. Mâncarea variază: restaurantele turistice sunt scumpe, dar găsești localuri excelente și accesibile dacă ești dispus să te abați de la centru.
2. Este Austria prietenoasă cu turiștii cu mașina?
Foarte. Drumurile sunt impecabile, parcările bine semnalizate, iar autostrăzile sunt ușor de urmărit. Singurele costuri sunt vinietele și eventualele taxe pentru anumite tuneluri.
3. Câte zile sunt suficiente pentru acest traseu?
Două săptămâni este ideal — nu te grăbești, nu simți presiunea timpului și poți savura fiecare oraș pe îndelete.
Concluzie
Excursia prin Austria a fost mai mult decât o simplă vacanță. A fost o pauză reală de la ritmul nostru cotidian, o reîntâlnire cu liniștea și cu natura, dar și un reminder că lumea este mult mai mare decât bulele în care trăim zi de zi. Viena ne-a cucerit cu eleganța ei, Graz ne-a surprins cu energia tinerilor, Innsbruck ne-a umplut sufletul cu munții lui, iar Hallstatt ne-a dat un moment de tăcere perfectă.
Într-un colț al minții mele încă persistă ideea de a locui cândva în Austria sau măcar undeva în vestul României, mai aproape de această lume care mi se pare atât de “potrivită”. Până atunci, rămân amintirile — cadrele, gusturile, mirosurile și momentele doar ale noastre.
Două săptămâni, patru orașe, o țară pe care am ajuns să o iubim. Dacă te gândești să faci și tu acest traseu, nu sta pe gânduri. Austria merită fiecare kilometru.