Așteptări vs. Realitate
Se zice că Parisul este întotdeauna o idee bună, orașul iubirii, al luminilor și al croasantelor perfecte. Ei bine, asta până când trebuie sa te trezești la ora 9 dimineața, lihnit de foame, rătăcit de trei ore prin metroul parizian, încercând să ajungi cu un bilet expirat într-o suburbie despre care abia apoi afli că e pe lista zonelor de evitat. Dar să începem cu începutul.
Totul a început într-un octombrie posomorât la Chișinău, când am decis spontan, împreună cu iubitul meu și verișoara mea (care zbura din Italia), să vizităm Parisul. De mult timp voiam să vizităm acest oraș și, în sfârșit, stelele s-au aliniat și am decis să căutăm bilete.
Misiunea: Chișinău – Iași – Paris
Când am văzut că biletele din Chișinău ne-ar fi scos din buzunar vreo 400-440 de euro doar pe zbor, am apelat la soluția clasică a moldoveanului: verificăm prețurile de la Iași! Diferența a fost uriașă: zborul dus-întors de la Iași ne costa în jur de 120 de euro pentru amândoi, deci cu mult mai accesibil decât de la Chișinău. Zis si facut!
Am găsit bilete accesibile, am rezervat parcarea la Aeropark pe strada Ciric și ne-am făcut planul. Pentru un zbor la ora 6:00 dimineața din Iași, asta a însemnat să ne pornim de acasă la miezul nopții. Insa după o zi de muncă este cam greu de organizat. Am dormit probabil două ore si am pornit la drum. La ora 12 noaptea eram fericiți că mergem la Paris, am luat câte o cafea bună și am pornit spre Iași. Frontiera am trecut-o în 5 minute, parcarea a fost rapidă, pentru că rezervasem locul din timp online, ceea ce a fost super comod. Am ajuns la parcare, am sunat numărul indicat și ne-au deschis poarta ca să intrăm pe teritoriu, totul remote, fără să interacționăm fizic cu cineva. Am luat Uber-ul și la 5 dimineața eram la aeroport, chinuindu-ne să ținem ochii deschiși. Ideea de a zbura din Iași nu mai părea la fel de strălucită, dar drum înapoi nu exista. Ne aștepta Parisul, iar noi eram nerăbdători pentru zilele ce urmau.
De la Beauvais la Paris: 3 ore pentru un drum de 10 minute
Am aterizat la aeroportul Beauvais, somnoroși, dar gata de aventură. De aici trebuia să ajungem la cazarea noastră în Noisy-le-Sec, la vreo 80-90 km distanță. Am exclus rapid taxi-ul pentru că știam că va costa în jur de 80 de euro și am optat pentru transportul public. Rapid, comod, econom. Până la Gara din Paris a mers totul perfect. De acolo, însă, a început adevărata distracție. Obiectivul era să ne dezmeticim, să mâncăm ceva la o cafenea cu un rating ok și să luăm metroul.
Aveam aplicația SNCF Connect (mulțumesc unei prietene care mi-o recomandase anterior), dar a fi singur în metroul parizian pentru prima dată e un sport extrem, aș zice. Bine... mai călătorisem anterior, mai folosisem metroul, dar mereu aveam pe cineva localnic care să ne ghideze. Așa că, atunci când ne-am trezit singuri cu orașul subteran al Parisului în față, am înțeles că am încurcat-o.
Google Maps zicea clar: o călătorie de la Paris la Noisy-le-Sec durează 10-15 minute. Zis și făcut. Ei bine, nu și în cazul nostru. Cele 10 minute s-au transformat în vreo 3 ore de râsete isterice, nervi și oboseală. Am luat direcții greșite, am încurcat ramurile, am ieșit la stații necunoscute. Domnul de la cazare tot ne trimitea mesaje să ne întrebe când ajungem, căci urma să ne întâlnim cu el pentru a primi cheile de la apartamentul pe care îl rezervasem pe airbnb. Deci haos , nu alta. Eram disperați.
Cireașa de pe tort? Când într-un final am ajuns la destinație, turnichetul nu ne lăsa să ieșim. Gândul nostru era că a expirat biletul și soluția era să cumpărăm altul ca să-l scanăm. Surpriză, nici biletul nou nu se scana și nu puteam ieși. Epuizată moral și fizic, m-am apropiat de niște polițiști, supărată foc: „Am cumpărat bilet și NU POT IEȘI, DE CE?!”. Un domn amabil mi-a explicat calm că biletul meu era doar pentru centrul Parisului, iar Noisy-le-Sec e o suburbie care necesită alt tip de bilet. Din fericire, ne-a scanat pass-ul lui și am scăpat fără amendă. Căci după așa o zi nebună, mai era nevoie și de o amendă (am citit istorii de la alți turiști că poți primi amendă în astfel de cazuri).
Cazare în Paris: zonele de evitat și de ce Noisy-le-Sec a fost o greșeală
La cazare, apartamentul era drăguț și avea o curte sigură în care intram cu cheia, dar locația în sine a fost un șoc. Parisul e împărțit pe zone de siguranță, iar ca să ajungi la Noisy-le-Sec trebuie să treci prin cartiere mai puțin prietenoase. De aceste zone noi știam, că ne-am informat din timp, însă nu am luat în calcul că, pentru a ajunge la cazare, trebuie să călătorești cu transportul public și să treci prin aceste „zone roșii”. Dacă doriți să vizitați Parisul, nu aș recomanda cazarea la Noisy-le-Sec; noi nu ne-am simțit în siguranță seara când ajungeam la apartament.
Stația Bobigny nu o voi uita niciodată. Chiar și acum, după 4 ani, îi simt mirosul. Atmosfera era tensionată: oameni dubioși care te analizau din cap până în picioare, cineva care se urina în amiaza mare, alții fumând cine știe ce. Din acest motiv, fiecare seară în care ne întorceam la cazare era un „quest” de supraviețuire, în care eram cu ochii în patru.
După ce ne-am văzut ajunși cu bine și ne-am odihnit un pic, am decis să ieșim seara să explorăm orașul. Am mers cu metro-ul la Paris la Gare du Nord , am ieșit să facem o plimbare și am luat cina la Maison Blanche. După care am decis să ne plimbăm spre Moulin Rouge, să vedem celebrul cabaret scăldat în lumini roșii.
Același contrast l-am simțit și aici. Bulevardul care duce spre celebrul cabaret roșu era plin de oameni ai străzii și situații complet nesigure. Am făcut poze super rapid și am fugit de acolo ca vântul.
Ziua 1 și Magia Orașului: Când efortul merită fiecare cent
Dar dincolo de această față ascunsă și întunecoasă, Parisul a știut să ne taie respirația.
Când am ajuns în Piața Trocadéro, am realizat că Turnul Eiffel nu e doar mare, este enorm. Am stat acolo două ore bune, admirându-l din toate unghiurile. Iar pentru pozele acelea impecabile, decupate parcă direct dintr-un moodboard de pe Pinterest, am mers pe Rue de l'Université – un loc pe care îl recomand din suflet pentru o estetică vizuală perfectă.
Am bifat Luvrul, Pantheonul, Notre Dame. La toate aceste obiective turistice am ajuns cu barca pe Sena. Am luat un tur din alea hop-on hop-off unde poți ieși la destinația dorită apoi urci și mergi mai departe. Dacă aveți un abonament săptamînal pentru transportul public cum am avut noi, primiți o reducere la biletele pentru turul pe Sena. Iar dacă ai pînă la 25 de ani și ești cetățean UE în general poți vizita multe destinații gratis, trebuie doar să prezinți un carnet de student și un act de identitate.
Am urcat pe Galeriile Lafayette la apus. Priveliștea de sus, cu Parisul scăldat într-o lumină aurie și Turnul Eiffel în depărtare, a fost pur și simplu spectaculoasă. Deci, vă recomand să urcați să savurați apusul – și apropo, era gratis când am fost noi. Desigur, dacă mai aveți niște bani în plus de scos din portofel, puteți face și shopping, aveți o alegere enormă acolo. Seara am vrut să cinăm cu priveliște spre turn, la unul din restaurantele amplasate pe Sena, dar nu ne-am gîndit să facem o rezervare, așa ca nu am avut noroc. Priveliștea avea să fie de milioane, cu turnul Eiffel seara îmbrăcat în luminițe.
Ziua 2: Montmartre și Versailles
Ziua 2: a urmat Montmartre dis-de-dimineață. După o priveliște minunată la Sacré-Cœur,unde intrarea a costatîn jur de 8 euro de persoană, ne-am oprit la o cafenea. Două cappuccino, două brioșe și niște madeleines care efectiv se topeau în gură ne-au costat în jur de 20 de euro. Asta ca să știți că la Paris, un cappuccino te duce lejer la 5-10 euro. Din păcate nu îmi amintesc numele exact al cafenelei, dar în zonă erau destul de multe, așa că sunt sigură că veți găsi ceva pe plac.
Mai aveam jumate de zi liberă și am decis să mergem la Château de Versailles, vizita a fost copleșitoare. Grandoarea palatului și detaliile arhitecturale te lasă mut. Dacă mergeți, alocați-vă o zi întreagă pentru a explora grădinile uimitoare, cu brazii lor impunători și havuzul muzical. Noi am avut doar jumătate de zi la dispoziție și nu prea am reușit să savurăm grădinile. Prețul a fost orientativ de 30 de euro la care am avut inclus ghidul audio pentru palat și grădini. Desigur, verificați prețurile pe site-ul oficial, căci sunt mai multe opțiuni.
Când greva îți anulează zborul: ce faci
Fix când ieșeam de la Versailles, am primit o notificare care ne-a dat planurile peste cap: zborul nostru de întoarcere spre Iași a fost ANULAT.
Motivul anulării a fost greva transporturilor, deci trebuia să părăsim Parisul rapid ca să nu rămânem blocați. Așa că am luat singura decizie logică și bugetară: să zburăm în Italia, la verișoara mea. Alte opțiuni de zbor costau o avere sau aveau vreo două escale care deloc nu ne conveneau.
Ziua 3 anulată
Biletele procurate din timp pentru Opera Garnier le-am pierdut, Arcul de Triumf nu l-am vizitat căci era preconizat pentru ziua 3. Celebra patiserie Ladurée, cafe Kitsune, si galeriile Dior au rămas doar o dorință. Dar am găsit și latura pozitivă: avem motiv să ne întoarcem la Paris, mai avem multe de explorat.
Schimb de plan, zburăm spre Italia
După Versailles, am mers la cazare și ne-am pregătit lucrurile, căci la 5 dimineața urma să zburăm în Italia. La aeroport, haos total din cauza grevei transporturilor, și în acel moment am înțeles că a fost decizia potrivită să plecăm. Ajunși în Italia, ne-am consolat cu o pizza autentică la pizzeria Kalispera din Dolo, (dacă ajungeți acolo, recomand să gustați pizza lor). Iar în următoarea dimineață am savurat și un cappuccino delicios și ieftin (comparativ cu Parisul) la patiseria Dolci Tentazioni , iar după-amiaza urma să zburăm de la aeroportul Marco Polo spre Iași.
Zborul din Italia spre Iași amânat de 3 ori
Dar universul a zis „Dubla 2”. Compania ne-a amânat zborul din Italia spre Iași de 3 ori. În loc să decolăm la 5 seara, am zburat la 1 noaptea. Am luat mașina din Iași, am ajuns la Chișinău la 5 dimineața, am dormit 3 ore și... am mers direct la serviciu. Cum am lucrat în acea zi, nici nu vă pot reda, eram un zombie toată ziua, însă cu emoții pozitive din vacanță și o istorie pe cinste.
Ce aș face altfel data viitoare
Dacă aș mai repeta vreodată această experiență? Absolut. Am văzut ambele fețe ale Parisului și nu îmi pare rău nici o secundă. Dar data viitoare, cu siguranță voi alege o cazare mult mai centrală și voi spera ca francezii să nu fie în grevă!