Recunosc, nu știam prea multe despre Madeira înainte să ajung acolo. O insulă portugheză undeva în Atlantic, mi s-a spus, cu peisaje spectaculoase. Ce n-am știut, și ce nu poți afla văzând doar postări pe instagram, e cât de mult seamănă cu Hawaii... doar că mai aproape, mai accesibil și, într-un fel, mai autentic.

De la prima plimbare printre levadas (canale de irigație transformate în trasee de hiking) până la serpentinele amețitoare care se strecoară prin munți și stânci dramatice, Madeira m-a cucerit. Aici, pădurile par desprinse dintr-un film fantasy, valurile Atlanticului se izbesc de țărmuri cu o forță sălbatică, iar satele par că dorm sub un farmec vechi, neatins de timp.

Dacă ai visat vreodată la un Hawaii european, cu flori exotice, fructe proaspete, vinuri locale și răsărituri de neuitat, Madeira e locul unde visele tropicale se împletesc cu liniștea și cultura europeană.

Ziua 1 - Funchal & Monte: primul contact cu “Hawaii-ul Europei”

Funchal

Funchal te întâmpină cu un amestec de relaxare portugheză și energie tropicală. Ne-am lăsat bagajele la cazare și am pornit să explorăm orașul.

Am început cu o cafea și un bolo do caco (pâine tradițională cu usturoi) la o cafenea mică de lângă port. Apoi am luat-o pe jos spre Mercado dos Lavradores – o piață plină de culoare, viață și arome. Fructele exotice sunt peste tot: fructul pasiunii în 10 variante, anona (care arată ca un arici verde), pitaya, papaya și nelipsita banană Madeireană. Ține minte: nu te grăbi să cumperi de la primii vânzători – degustările sunt gratuite, dar prețurile pot varia destul de mult.

La etajul pieței găsești secțiunea de pește – nu rata peștele sabie negru (espada) și tonul gigant, care aproape că te salută de pe tarabe. Aici e Madeira autentică, nerafinată, vie.

Cu telecabina din Funchal spre cartierul Monte

Am luat telecabina din centrul Funchalului spre cartierul Monte – urcare spectaculoasă de 15 minute deasupra acoperișurilor orașului, a portului și a grădinilor luxuriante. Te simți literalmente suspendat între mare și munte. Preț dus-întors: aproximativ 18€.

Monte Palace Tropical Garden

Sus, am intrat în Monte Palace Tropical Garden, și, sincer, am fost luată prin surprindere. Nu mă așteptam la un loc atât de mare și poetic. Grădina e un labirint verde cu lacuri, flori exotice, bambus, statui japoneze, păuni și alei tăcute care te fac să uiți că ești la doar 15 minute de un oraș capitală.

Carros de Cesto (celebrele sănii)

După ce m-am plimbat câteva ore printre frunze uriașe și cascade, am decis să cobor înapoi în oraș... în stil tradițional. Asta înseamnă Carros de Cesto – sănii din lemn cu tălpi de fier conduse de doi „călăreți” îmbrăcați în alb și pălării de paie. O coborâre de 2 kilometri pe străzi abrupte, la viteză, fără frâne reale, doar cu priceperea localnicilor. E puțin nebunesc, puțin teatral, dar exact genul de experiență de care-ți amintești râzând peste ani. Preț: 15–30€, în funcție de numărul de persoane.

Pentru cină, îți recomand două opțiuni:

  • Restaurante Armazém do Sal – fine dining local într-un depozit de sare restaurat. Espada cu banană e reinterpretată modern, iar vinul local e divin. (E bine să faci rezervare, e foarte popular).
  • Taberna Madeira – pentru un vibe mai casual, dar plin de savoare. Tapas madeireze, vinuri din regiune și un staff super prietenos.

Plimbare pe Rua de Santa Maria

După cină, fă o plimbare pe Rua de Santa Maria, renumită pentru ușile pictate artistic. E o galerie de artă în aer liber, cu fiecare intrare transformată în poveste.

Sfaturi utile pentru prima zi

Ia-o ușor. Ia la tine o haină ușoară – sus, în Monte, poate fi cu 5-7°C mai rece decât în Funchal. Dacă vrei să încerci poncha, dar nu ești fanul alcoolului tare, cere varianta cu maracuja – e mai dulce și mai blândă.

Cazare în Madeira, Funchal

Recomand Quinta da Casa Branca, un boutique-hotel rafinat în inima Funchalului, complet integrat într-un impresionant grădină botanică privată, cu zeci de specii exotice și colțuri de relaxare. Camerele sunt moderne și luminoase, multe cu terasă sau balcon, oferind o atmosferă liniștitoare chiar lângă oraș.

O altă opțiune este The Vine Hotel, un hotel design, modern și sofisticat, între Funchal și port. E apreciat pentru piscina infinită pe acoperiș, spa-ul cu tratamente de vinoterapie și restaurantul fusion cu vedere superbă la Atlantic.

Ziua 2 – Deasupra norilor: Pico do Arieiro → Pico Ruivo

Dacă prima zi ne-a fermecat cu florile, oceanul și culoarea orașului, ziua 2 ne-a dus… în nori. La propriu. Madeira are darul ăsta ciudat: într-o zi ești la plajă, între palmieri, iar în următoarea... urci la peste 1800 de metri altitudine, cu munți ce se pierd în ceață.

Am luat mașina și am urcat spre Pico do Arieiro, al treilea cel mai înalt vârf din Madeira, la 1.818 metri altitudine. Drumul e bine asfaltat, dar cu serpentine strânse și ceață pe alocuri, e important să conduci cu grijă.

Urcarea cu mașina până la Pico do Arieiro (1.818 m) e deja o experiență. Începi să vezi cum pădurile lasă locul stâncilor, iar norii devin… vecini de drum. Sus, priveliștea te lovește direct în piept: văi adânci, creste dramatice, și un răsărit cum rar ți-e dat să trăiești. Madeira se arată în toată sălbăticia ei, iar dacă ai noroc, vezi și păsări rare zburând în tăcere.

Pico Ruivo, la 1.862 m, e cel mai înalt punct al insulei și oferă cele mai vaste panorame – literalmente vezi Madeira de la un capăt la altul. În mod normal, se poate ajunge acolo pe traseul legendar PR1: Pico do Arieiro → Pico Ruivo, unul dintre cele mai frumoase trasee de creastă din Europa.

Atenție importantă pentru călători: O porțiune din acest traseu este momentan închisă (din cauza căderilor de pietre sau alunecări de teren – situația se schimbă periodic, așa că e bine să verifici actualizările înainte de a pleca).

Ce trasee sunt în prezent (Pico do Arieiro → Pico Ruivo)

Varianta 1 – scurtă și accesibilă: → Condu până în Achada do Teixeira și fă traseul până la Pico Ruivo (~2,8 km, cam 1h). Traseul e mai prietenos, bine marcat, dar tot cu priveliști spectaculoase. Ideal dacă vrei o zi mai lejeră sau călătorești cu copii.

Varianta 2 – combinată: → Mergi până la Pico do Arieiro, bucură-te de belvederi și atmosfera de la marginea cerului, apoi fă o bucată sigură din traseul PR1 (porțiunea până la primul tunel, de exemplu). Nu forța traseul dacă este semnalizat ca închis – nu doar că e periculos, dar riști și amendă.

Pentru seara asta am vrut ceva reconfortant și gustos, Restaurante Chalet Vicente – atmosferă rustică, servicii excelente și specialități locale. Am încercat espetada em pau de louro (frigărui de vită pe bețe de dafin) și cartofi dulci cu milho frito (mămăligă prăjită). Vinul casei a completat perfect experiența.

Ziua 3 – Nordul sălbatic: Seixal, Santana, Porto Moniz & pădurea Fanal

După ziua epică de drumeție pe munte, am zis că e momentul perfect pentru un road trip de explorare și răsfăț. Dacă sudul e blând și turistic, nordul e dramatic, răcoros, verde și... absolut fermecător.

Pe măsură ce înaintam pe drumurile înguste, cu păduri de laur și creste deasupra capului, mă simțeam ca într-un film. Aproape la fiecare curbă apare o cascadă care se revarsă direct pe asfalt, și nimeni nu se miră. Aici, natura face regulile.

Sfat: Dacă conduci, ia-ți o zi întreagă pentru nord. Drumurile sunt înguste și vei vrea să oprești des pentru poze – sau doar ca să stai și să te uiți.

Miradouro de São Cristóvão

Pe drumul sinuos dintre São Vicente și Seixal, într-o curbă aparent banală, am dat peste unul dintre cele mai spectaculoase locuri din Madeira: Miradouro de São Cristóvão.

Privelistea de aici e spectaculoasă: coasta nordică se deschide brusc în fața ta, cu munți înalți, versanți verzi și oceanul izbindu-se ritmic de stâncile abrupte. Dacă ai noroc și e senin, poți vedea până spre Porto Moniz în depărtare.

Prima oprire – Seixal: plajă cu nisip negru și Pacific vibes

Seixal a fost o surpriză totală. Nisipul vulcanic e fin, negru ca cerneala, iar în jur sunt stânci verticale pline de verdeață și valuri oceanice care se sparg cu forță. Locul are un vibe sălbatic, cumva între Hawaii și Islanda, dar fără aglomerație.

A doua oprire - Santana

Următorul popas: Santana, celebru pentru căsuțele triunghiulare cu acoperiș din paie. Da, e un pic turistic, dar încă are farmec. Am găsit câteva case originale (nu doar reconstituite), și localnici care încă îngrijesc grădinile cu flori colorate. Am luat un pastel de nata de la o brutărie locală și am savurat-o lângă o fântână în piațetă.

Sfat: Dacă ai timp, poți vizita și Parcul Tematic din Santana – ideal dacă ești cu copii sau vrei o lecție rapidă despre cultura și flora Madeirei.

A treia oprire - Fanal Forest: pădurea din altă lume

Fanal nu e o pădure obișnuită, e un loc în care parcă ai intrat într-un basm: copaci seculari de laur cu trunchiuri contorsionate, acoperiți de mușchi, iar în jur… o ceață care vine și pleacă în valuri tăcute. E ireal.

Nu e de mirare că aici se filmează adesea reclame, clipuri sau filme fantastice. Dacă ai prins o zi cu ceață, felicitări: tocmai ai descoperit una dintre cele mai misterioase păduri din Europa.

Pădurea se află la altitudine, deci ia o jachetă. Poți face și o plimbare lejeră de 2–3 km prin zonă, fără marcaj fix.

Ultima oprire - Porto Moniz: relaxare în piscinele vulcanice

După toată magia și condusul prin munți, Porto Moniz a fost exact ce trebuia: relaxare. Orașul e faimos pentru piscinele naturale sculptate de lavă, umplute cu apă de ocean. Intrarea costă 3 euro.

Recomandări:

  • Sea View Restaurante – exact ce zice numele: mâncare cu fructe de mare proaspete, vedere panoramică spre ocean și o atmosferă relaxată. Calamarul la grătar e delicios.
  • O Cachalote – terasă relaxată, cu porții generoase și prețuri decente. Espetada de vită și brânza locală la grătar sunt un must.
  • Dacă ești în grabă: A Pipa – un local cu mâncare tradițională, nepretențios, dar gustos.

Alte lucruri de făcut în Porto Moniz (dacă ai mai mult timp):

  • Plimbare pe promenada de coastă – o alee pietonală care șerpuiește pe lângă mare, ideală pentru digestie și poze.
  • Miradouro da Santa – un punct de belvedere la ieșirea din oraș, de unde vezi întreaga zonă, muntele și oceanul în același cadru.

Levada Ribeira da Janela

Levada Ribeira da Janela – dacă vrei o mini drumeție mai retrasă, traseul începe aproape și oferă peisaje de vis, cu vegetație luxuriantă și râuri care curg prin pădure.

Ziua 4 – Capătul insulei: Miradouro da Guindaste, Ponta de São Lourenço & Machico

După zilele pline de verde, lavă și păduri cu ceață, am zis: hai să vedem estul! Am pornit de dimineață, pe coastă, cu gândul la faleze roșiatice, stânci rupte de ocean și o porție zdravănă de vânt în față.

Prima oprire - Miradouro da Guindaste: între nor și mare

Pe drum spre Ponta de São Lourenço, am făcut o oprire scurtă, dar memorabilă, la Miradouro da Guindaste, în apropiere de Faial. Nu e un loc foarte popular printre turiști, dar pentru mine a fost unul dintre cele mai fotografice colțuri ale insulei.

De pe această creastă ascuțită, stai suspendat între munte și mare, cu o priveliște amplă spre Atlantic și, în zilele senine, chiar până în São Lourenço.

A doua oprire - Ponta de São Lourenço

Am ajuns la parcarea de la capătul estic al insulei, la intrarea în PR8 – Vereda da Ponta de São Lourenço, și-am pornit pe jos pe traseul care mi-a dat impresia că am aterizat în Arizona… sau pe o altă planetă.

Aici, Madeira nu mai e verde. Devine roșie, uscată, sălbatică. Dealurile sunt golașe, vântul bate constant, iar oceanul se lovește cu forță de pereții abrupți ai coastei. În stânga și în dreapta, vezi doar apă – e ca și cum ai merge pe o coloană vertebrală stâncoasă a insulei, până la ultimul punct locuibil.

Detalii traseu

  • Lungime: aprox. 7 km dus-întors
  • Dificultate: ușor spre mediu (datorită vântului și soarelui puternic)
  • Durată: 2,5–3 ore cu pauze
  • Sfârșitul traseului: Casa do Sardinha, unde poți lua o gustare și, dacă ai chef, să urci până la punctul final de belvedere

Sfat: Ia apă, cremă cu SPF, șapcă și ochelari. Aici nu e umbră deloc. Dacă ai noroc, prinzi o zi cu briză puternică – ceea ce face totul mai suportabil și absolut epic.

Ultima oprire - Machico

După drumeția pe São Lourenço, mi-am dorit o pauză de respirație. Așa că am coborât în Machico, un oraș liniștit cu multă istorie (aici au debarcat primii navigatori portughezi care au descoperit insula) și o promenadă cuminte, perfectă pentru o plimbare. Am mâncat un prânz târziu la O Gala, un restaurant mic cu terasă și mâncare tradițională: pește-spadă cu banană și vin de casă. 

Ziua 5 – Sud-vestul insulei: Plaja Calheta, Cascada Îngerilor, Câmara de Lobos & Cabo Girão

Prima oprire - Praia da Calheta: unde Madeira devine aproape tropicală

Am pornit din Funchal pe la 9 dimineața, cu direcția Calheta, un mic orășel de coastă unde se află una dintre puținele plaje cu nisip galben din Madeira. Nisipul nu e local, a fost adus din Sahara, dar experiența e autentică: palmieri, apă limpede și caldă, și un vibe de stațiune mică, fără agitație.

A doua oprire - Cascada dos Anjos: cascada care cade direct peste drum

Pe drum din Calheta spre Ponta do Sol, am făcut o oprire la Cascada dos Anjos, cunoscută și drept „cascada de pe șosea”. Imaginează-ți un drum îngust, pe marginea stâncii, cu un firicel de trafic și brusc... o cascadă care curge direct peste asfalt.

A treia oprire - Câmara de Lobos

Ne-am continuat drumul spre Câmara de Lobos, un orășel pescăresc pictat parcă de mână: bărci colorate, case albe cu acoperiș roșu, bătrâni la povești pe bănci și miros de pește fript care plutește peste tot.

Ce poți face

  • Plimbare pe faleză, cu opriri dese pentru poze
  • O cafea lungă sau un pahar de poncha la una din micile taverne locale
  • O masă delicioasă la Vila do Peixe, cu pește adus dimineața din port

Final de zi la înălțime – Cabo Girão: stânca verticală de 580 m

Ziua s-a încheiat sus, foarte sus – la Cabo Girão, una dintre cele mai înalte faleze marine din Europa. Priveliștea de aici e pur și simplu copleșitoare: 580 de metri de stâncă ce se prăbușește direct în ocean, iar tu stai pe o platformă de sticlă, privind în gol.

Ziua 6 – Levada do Caldeirão Verde: în inima pădurii, între apă, mușchi și liniște

După zilele vibrante, pline de contraste și soare, am simțit nevoia să mă retrag un pic. Așa că am ales o zi mai tihnită, dar totuși activă, o drumeție pe una dintre cele mai populare și frumoase levade din Madeira: Levada do Caldeirão Verde, în Parcul Natural Queimadas.

Nu-ți face griji dacă n-ai mai făcut drumeții până acum, traseul e accesibil, clar marcat, fără diferențe mari de nivel, și, cel mai important, răsplătitor la fiecare pas.

Traseul are aproximativ 13 km dus-întors, dar nu te speria de distanță – e o plimbare lejeră, fără urcări obositoare, iar peisajul face ca timpul să zboare.

Pe măsură ce pătrunzi în pădurea de laur (Laurisilva), intri într-un univers paralel: pereți de stâncă acoperiți de mușchi, mici cascade care se preling discret, păsări care ciripesc în ecou, și desigur… levada – acel canal îngust care curge constant, pe marginea căruia mergi.

E ceva aproape meditativ în ritmul pașilor tăi, acompaniat de sunetul apei care curge liniștit alături. Tot traseul e ca o plimbare într-o pădure fermecată, iar răcoarea constantă e o binecuvântare după zilele fierbinți din sud.

După aprox. 2 ore, ajungi la marea răsplată: o cascadă înaltă de peste 100 de metri, care cade într-un bazin verde smarald. 

Pe drumul de întoarcere spre sud, între Santana și Faial, am descoperit o terasă cochetă și aproape secretă: Casa de Chá do Faial – un loc liniștit unde poți savura un ceai de plante locale sau o cafea tare, cu vedere spre munți și vale.

Când am aterizat în Madeira, știam că vin pe o insulă frumoasă. Auzisem toate clișeele – „Hawaii-ul Europei”, „insula eternă a primăverii”, „paradisul drumețiilor”. Și da, toate sunt adevărate. Dar adevărul complet e altul: Madeira nu e doar o destinație. E o stare. Un ritm. Un fel de a respira altfel.