Situat pe coasta de nord a peninsulei cu același nume, Sorrento, acest oraș parcă veșnic însorit, bifează tot ce ţi-ai putea dori de la o destinație de vacanță: ieșire la golful Napoletan, priveliște către Vezuviu în nord-est și insula Capri în sud, acces ușor către celebra Coasta Amalfitană, tărâm care l-a vrăjit până și pe Ulise, căci se spune că aici s-ar fi aflat sirenele care au ademenit corabia acestuia prin cântul lor.
Piazza Tasso
Inima orașului nu este alta decât Piazza Tasso, unde trecătorii sunt vegheați de statuia celui care a și dat numele piazzetei și anume, poetul Torquato Tasso. Pentru acesta, Sorrento nu a fost doar loc de naștere, ci și muză. Iată ce scria acesta despre locul său de baștină:
Acest pământ al iubirii, unde lumina și bucuria se întâlnesc, mă cheamă mereu și mă înnoiește.
Corso Italia
Andiamo a fare una passeggiata?
Așa îți fac italienii o invitație la plimbare și nu știu cum ai putea refuza. Și se pare că unul dintre locurile preferate de promenadă ale sorrentinilor este Corso Italia.
Despre aceasta am putea spune că este coloana vertebrală a orașului, traversându-l de la est la vest și fiind puntea de legătură dintre centrul istoric și zonele mai moderne ale acestuia.
Aici veți găsi numeroase magazine cu produse artizanale și suveniruri, restaurante, baruri și cafenele, fiind locul preferat atât de turiști, cât și de locuitorii orașului, în special seara, când toată lumea își savurează momentul de dulce farniente.
Villa Comunale
Villa Comunale este un parc public absolut încântător, unde te poți plimba în voie prin grădinile înflorite și de unde poți privi cele mai spectaculoase apusuri într-un tablou ce parcă se pictează singur. Situat pe marginea orașului vechi, Villa Comunale oferă o panoramă extraordinară către Capri, Vezuviu și Golful Napoli.
Artā şi meșteșuguri sorrentine
Pentru iubitorii de artă și meșteșuguri, recomand muzeele Correale de Terranova, care adăpostește colecții vaste de artă plastică, ceramică și sticlărie, bijuterii și tapiserii ale aristocrației italiene, manuscrise și cărți rare, dar și Tarsia Lignea, muzeu dedicat în principal unei arte tradiționale sorrentine și anume, intarsia lemnului.
Ambele se află în inima orașului și pot fi incluse cu ușurință în turul orașului, între o pauză de cafea și goana după suveniruri.
Porturile sorrentine
Marina Grande, contraintuitiv numelui său, este de fapt un port mic, dar grandoarea sa stă în atmosfera pitorescă și forța cu care duce mai departe imaginea satului pescăresc italian de odinioară. E o locație ideală pentru prânz sau cină și o plimbare pe faleză.
Marina Picccola de cealaltă parte este un loc plin de energie și vitalitate, mult mai modern și aglomerat decât Marina Grande, căci de aici pleacă feriboturile către Amalfi, Positano și insula Capri, toate cele trei fiind ideale pentru o escapadă de o zi.
Pompeii
Tot pentru o escapadă de o zi, vă recomand să vizitați și Pompeii. Odată un oraș roman prosper, astăzi este o fereastră către istoria antică. Deși destinul acestuia s-a încheiat în mod tragic, în urma erupției vulcanice a muntelui Vezuviu din anul 79 î. Hr., tocmai acest eveniment a dus la prezervarea perfectă a acestui sit arheologic, oferind o imagine clară a vieții de zi cu zi din acele vremuri.
Astăzi, Pompeii face parte din patrimoniul UNESCO și este vizitat anual de milioane de oameni.
Cum ajungi de la Sorrento la Pompeii?
Cea mai simplă și rapidă cale de transport este cu trenul, pe linia Circumvesuviana.
Călătoria durează în jur de jumătate de oră, iar biletul nu costă mai mult de 3-5 euro.
Stația la care trebuie să cobori se numește "Pompei Scavi - Villa dei Misteri", iar intrarea în orașul antic este chiar vis-a-vis de stația de tren.
Deși Pompeii poate fi viziat pe tot parcursul anului, eu vă recomand să mergeți primăvara, când situl arheologic este plin de verdeață și acoperit de maci.
Note și recomandări de final
Vă incurajez cu tot dragul să vizitați una dintre multele livezi de lămâi din această regiune, căci lămâile sorrentine sunt diferite de cele cu care suntem obișnuiți: mari, ovale și mult mai puțin acide. Noi am mers la ferma Masseria, care pe lângă minunata livadă de lămâi are și măslini, diferite specii de fructe și legume, ierburi aromatice și toate sunt folosite în bucătăria familiei la prepararea unor feluri de mâncare pe cât de simple, pe atât de delicioase și spun asta cu toată încrederea, căci am avut ocazia de a le degusta la finalul turului. Pe proprietate se află și numeroase animale pe care le poți hrăni și cu care te poți împrieteni pe parcursul vizitei. Iar la final, poți pleca acasă cu o sticlă de limoncello sau ulei de măsline, precum și alte produse făcute local.
O să îndrăznesc să vă fac și două recomandări de restaurante, care mi-au rămas vii în amintire și în papilele gustative. În Piazza Angelina Lauro, am mâncat cea mai bună foccacia, într-un mic restaurant de familie numit SpizzichiAMO.
Iar pentru amatorii de fine dining, Relais Blue e o experiență culinară cu adevărat specială. Cu o stea Micheline, acest restaurant aflat în Massa Lubrense, la aproximativ 20 de minute distanță de Sorrento dacă mergeți cu mașina personală sau taxi, oferă melanj perfect între bucătăria mediteraneeană tradițională și viziunea artistică modernă a bucătarului chef. Cel pe care am avut noi onoarea să îl cunoaștem și să îi gustăm operele de artă, a venit tocmai din Japonia, iar cultura bucătăriei asiatice s-a reflectat și în meniul degustat de noi.
Păstrez acest ultim paragraf pentru a menționa și villa superbă care ne-a fost casă timp de câteva zile și din care am privit apusul făcându-și numărul de magie în oglinda mării și anume, Villa Rosanna din Massa Lubrense.
O parte din mine a rămas pe terasa aceea privind în zare și așteptând un nou apus. Dar țin să vă avertizez că același lucru îl veți trăi oriunde vă veți afla în Sorrento, căci locul ăsta cu parfum de lămâie știe cum să ți se strecoare în suflet și să rămână acolo, ca o rază de soare.
