Bali, insula Zeilor, a fost în topul listei noastre de călătorie de foarte mult timp, iar în perioada Mai-Iunie 2023 am reușit să ajungem acolo și să ne îndeplinim acest vis măreț. Au fost trei săptămâni fabuloase care au devenit un stil de viață și care ne-au arătat că așteptările pe care le aveam deja au fost cu mult depășite.
Noi am împărțit cele trei săptămâni în patru zone: Sidemen, Bedugul, Ubud și Uluwatu. În acest articol voi povesti itinerariul nostru din Sidemen, însă voi adăuga și cele două zile petrecute în Bedugul.
De ce este este insula Bali cunoscută ca Insula a Zeilor?
Chiar dacă insula face parte din Indonezia unde religia principală este cea musulmană, Bali este singurul loc unde religia oamenilor este hinduismul. Locuitorii insulei cred foarte mult că insula este casa a multor spirite care se găsesc în munți, vulcani, cascade și râuri, iar pentru a le mulțumi cum se cuvine pentru abundența pe care au adus-o pe insulă, zeii primesc ofrande zilnice la templele dedicate și sunt sărbătoriți prin festivaluri colorate tot timpul anului.
Insula Bali este și cea mai populară destinație a Indoneziei, de aceea uneori poate fi supra-aglomerată. Este nevoie de foarte multă răbdare și acceptare a culturii lor atunci când ajungeți aici, unde domină un fel de ISLAND VIBE. Noi am iubit fiecare secundă petrecută aici, ne-am făcut un itinerariu mai atipic și ne-am amestecat foarte mult cu localnicii, deoarece am vrut să simțim această atmosferă. Și nu am dat greș deloc!
Cum ajungem în Bali?
Varianta aleasă de noi a fost să zburam cu Qatar Airlines cu o escală și la dus și la întors în Doha (la dus escala a fost de 10 ore, iar la întors a fost de 2 ore). Biletele le-am cumpărat cu 5 luni înainte, însă le-am vânat timp de 3 luni destul de constant pe site-ul celor de la Qatar. Personal, nouă ne-a fost foarte bine cu ei datorită timpului de zbor: București - Doha a durat 5 ore, iar Doha - Denpasar a durat 9 ore.
Bonus: dacă vă faceți cont la ei, puteți strânge puncte (Avios) pe care să le folosiți în următoarele călătorii cu ei sau în aeroportul lor la cumpărături. Noi am fost foarte mulțumiți de zborul cu ei, mai ales de mâncarea din avion și de amabilitatea personalului.
Recomand să aplicați online pentru VOA (Visa on Arrival) accesând acest site https://molina.imigrasi.go.id/. Visa este 150 ron de persoană și completarea formularului online durează foarte puțin timp. O puteți lua și la aeroport, însă coada va fi destul de mare și mai bine economisiți niște timp.
La biroul de imigrări, trebuie să aveți biletele de întoarcere din țară și cazările, pașaportul valabil și VOA. Veți primi ștampila pe pașaport unde scrie care este ultima zi de ședere în Bali, adică peste 30 zile de când ați aterizat.
Pentru cartelă de internet, noi am preferat să cumpărăm e-sim folosind aplicația Airalo. Ni s-a părut mai avantajos, a fost mult mai ușor decât cu cea fizică și ne-am luat doar unul dintre noi, deci costul nu a fost deloc mare. Se poate cumpăra direct de la aeroport sau din orașele mai mari, precum Ubud.
Cele 21 de nopți petrecute in paradis au fost împărțite în felul următor: 5 în Sidemen, 3 în Bedugul, 7 în Sayan (Ubud) și 6 în Uluwatu. Nu am dorit să ajungem câte 1-2 nopți în insulele Gilli sau să combinăm Bali cu Singapore sau Thailanda. Am vrut să ne bucurăm în totalitate numai de ce are Bali de oferit și să ne pierdem printre localnici mai mult decât să stăm în zonele foarte turistice. De aceea am și ales ca primele două locuri pe care să explorăm să fie Sidemen și Bedugul, două zone încă autentice ale insulei unde toți oamenii sunt atât de fericiți când văd turiști.
Pentru că noi am ajuns la ora 23:30 la aeroportul din Denpasar și mai aveam de mers cu mașina până în Sidemen încă o oră, am vorbit cu propietarul cazării înainte să ajungem, că dorim transfer privat de la aeroport la vilă. Dar puteam să folosim aplicația de taxiuri, Grab, și prețul ar fi fost la jumătate.
Barong Villas Sidemen
În Sidemen am ales să stăm la Barong Villas, un complex de mai multe vile suspendate cu piscină comună și cu o priveliște asupra junglei de nedescris. Noi ajungând noaptea, nu am văzut mare lucru, însă a doua zi dimineața, când am deschis ușa și am văzut acel peisaj combinat cu sunetul cicadelor și a oamenilor care tăiau iarba...atunci ne-am dat seama că am făcut alegerea perfectă venind în Sidemen prima dată!
Privelistea de la Barong Villas
Micul-dejun a fost autentic balinez, inclus în prețul cazării și conținea la alegere Nasi Goreng (orez prăjit), Mi Goreng (noodles prăjit) sau Dadar Gulung (clătite verzi cu cocos), un platou cu fructe foarte gustoase, un suc de fructe și o cafea. Servite pe terasa privată a casuței cu vedere la junglă. PERFECT! Noi am mai servit de două ori cina la cazare (foarte gustoasă și proaspătă), am făcut o oră masaj balinez afară și am închiriat scuter de la ei.
Vă recomand dacă puteți și doriți să vă închiriați scuter, este o senzație unică să vezi astfel insula, și în plus este mult mai ieftin decât cu șofer. Noi nu am avut permis internațional pentru că am ales să închiriem de fiecare dată scuterul cu cel mai mic motor. Ce este obligatoriu este să purtați casca! Localnicii nu prea o folosesc și ei merg câte 4-5 pe un scuter, dar așa sunt ei obișnuiți, fără prea multe reguli de circulație, cu multe claxoane; așa este normalul la ei.
Ce am vizitat cât am stat în Sidemen?
Pentru că noi am fost cu scuterul, am avut o flexibilitate mai mare și am ales să vizităm cascade poate mai ascunse cum ar fi Krisik Waterfall sau Gembleng Waterfall. În zona respectivă am mai ajuns și la Tukad Cepung Waterfall, însă dintre cele trei menționate, ne-au plăcut foarte mult Krisik și Gembleng. Am fost singurii turiști care am ajuns la ele, am stat de vorbă cu localnicii care erau la intrare și ne-au cerut taxa de vizitare, iar drumul până la cascade este foarte frumos, prin jungla luxuriantă.
La 30 de minute de Sidemen se află templul Goa Lawah (al liliecilor) unde în afară de templul propriu zis este și o peșteră destul de adâncă plină de lilieci. Când am ajuns, nu mai era niciun turist și ne-am plimbat în voie prin templu. Acesta este și foarte aproape de ocean, lângă o plajă cu nisip vulcanic.
Am petrecut câteva ore plimbându-ne prin Sidemen Rice Fields doar noi, fără ghid turistic. Deși la intrarea la orezării sunt câteva persoane care vor să vândă un tur ghidat prin orezării care durează o oră, noi am vrut să ne plimbăm în voie, să admirăm peiajul și oamenii care adunau orezul.
Cam la o oră de mers cu scuterul, am vizitat Tirta Gangga și templul Penataran Agung Lempuyang, pentru care aveam așteptări puțin mai mari. Drumul până la ambele obiective a fost foarte frumos, printre palmieri, prin orezării și prin micile sate ale oamenilor simpli și calzi.
Tirta Gangga este un fost palat înconjurat de piscine pline cu pești koi care pot fi hrăniți de către turiști. Este un loc frumos, aduce mai mult cu un parc unde vă puteți trage puțin sufletul, dar este plin puțin aglomerat.
Tirta Gangga
Templul Penataran Agung Lempuyang este unul dintre cele mai importante temple pentru balinezi, făcând parte din cele șase sanctuare ale lumii. Este așezat pe muntele Lempuyang, de unde și numele templului, iar porțile acestuia (cunoscute ca și Gate of Heaven) sunt îndreptate către vulcanul Agung. Drumul până la templu este plin de localnici cu tarabe cu fructe sau nuci de cocos sau suveniruri tipice balineze. Toata lumea este obligată să poarte sarongul de la intrare în complexul templului și în curtea acestuia.
La acest templu, dacă nu aveți deja rezervare pentru acea poză super cunoscută prin social media, veți primi la intrare când o să cumpărați biletul și un bon de ordine pe care îl vor striga pentru poză. Noi ar fi trebuit să așteptăm 4 ore să facem acea poză pe care oricum nu ne-o doream și acest lucru ni s-a părut foarte comercial și strică puțin din atmosfera templului și însemnătatea acestuia. Alt lucru care mi-a displăcut foarte mult, este gunoiul din jurul templului, dar care din păcate se află peste tot în Bali.
La 40 de minute de Sidemen am ajuns la templul Besakih care ne-a plăcut foarte mult, poate cel mai mult din toate templele văzute pe insulă. Este cunoscut ca Templul Mamă și este cel mai mare și cel mai important templu pentru balinezi. Este de fapt un mic sat, cu casele specifice lor, cu localnici îmbrăcați în hainele tradiționale, unde tot timpul sunt ofrande așezate pentru zei. Am ales să îl vizităm cu un ghid de la intrare, care ne-a vorbit foarte mult despre festivalurile balineze, despre templu și despre însemnătatea ofrandelor.
Odată ajunși în punctul cel mai înalt și important, un fel de altar, pentru a intra am plătit o sumă mică și am cumpărat câte o ofrandă, iar ghidul ne-a îndrumat în meditația și în rugăciunea pe care am adresat-o zeilor. A fost un moment unic, spiritual, pe care mi-l doream din tot sufletul să îl trăiesc.
Un alt lucru pe care eu mi l-am dorit foarte mult a fost să pășesc în casa unui balinez care nu lucrează neapărat în domeniul turismului, iar acest lucru s-a întâmplat. Am ajuns din greșeală, pentru că ne pierdusem pe drum, în casa unui om foarte senin și energic pentru cei 88 de ani ai lui, care ne-a servit cu ceai, banane și cartofi dulci copți, ne-a îmbrăcat în hainele tradiționale și ne-a făcut turul templelor din grădina lui. Toată familia se strânsese să ne cunoască, a fost o atmosferă fix așa cum mi-am imaginat-o pentru care sunt foarte recunoascătoare, iar ora petrecută acolo a fost magică.
Ce am vizitat cât am stat în Bedugul?
Am ales să ajungem în Bedugul, un sat mic din nordul insulei, pentru că aveam două mari obiective de vizitat: Templul Ulun Danu Beratan, Sangeh Monkey Forest si orezărille Jatiluwih. Aceastea se pot vizita și din Ubud și din Sidemen fără nicio problemă, doar ca distanța este mai mare.
Satul nu prea are multe spații de cazare pentru că turiștii vin direct cu mașini sau autocare din zonele mai cunoscute și nu rămân peste noapte. Noi ne-am cazat în Villa Gajah Mas, un complex de căsuțe cu piscină comună și mic dejun inclus și un traseu până la o cascadă. Ne-a plăcut foarte mult și aici, mai ales că în mica localitatea părea că suntem printre singurii turiști care se află acolo mai mult timp.
Recomand să ajungeți la templul Ulun Danu Beratan cât mai devreme pentru că după ora prânzului se aglomerează foarte tare și astfel vă puteți bucura de templu în liniște. La 30 de minute de templu noi am ajuns la cascada Banyumala care merită vizitată. Toate cascadele din Bali se află în mijlocul junglei și trebuie să parcurgeți un mic traseu, de altfel spectaculos, până acolo.
Pura Ulun Danu Beratan
Sangeh Monkey Forest este mult mai liniștită și mai nepopulară în rândul turiștilor decât pădurea de maimuțe din Ubud, însă este cu mult mai mică. Noi am vizitat-o pe aceasta înainte de cea din Ubud și bine am făcut pentru că am putut interacționa cu maimuțele mai mult timp, le-am dat mâncare, le-am urmărit comportamentul și am făcut câte poze am vrut noi.
Orezăriile Jatiluwih au fost cireașa de pe tort! Sunt cu mult diferite de cele din Sidemen sau cele din Tegalalang, însă sunt superbe și acestea. Nu ne-a deranjat absolut deloc ploaia măruntă sau gradele puțin mai joase decât ne așteptam noi să fie și nici orezul care era deja galben, gata de cules.
Noi am stat aproximativ 4 ore urmând toate traseele de acolo, eram singuri-singuri în zonele mai neumblate și ne-am simțit precum localnicii. Cred că acest lucru a cântărit foarte mult când am ales locațiile și modul de a vizita insula; chiar am vrut să ne simțim ca acasă!
Restaurante recomandate
De reținut atunci când doriți să mâncați mâncarea locală: să verificați întotdeauna nota warung-ului pe Google și numărul de recenzii, să nu mergeți chiar în locurile cele mai insalubre, să aveți pastile la voi dacă vă știți cu un stomac mai sensibil și să rețineți că mâncarea lor este picantă, dar cu gust. Noi nu am avut nimic în cele trei săptămâni petrecute acolo, dar, deși am mâncat numai în warung-uri, le-am ales pe cele mai bine cotate ca să nu ne stricăm vacanța.
Warung Ume Anyar
O listă mică de restaurante încercate de noi în zona Sidemen și Bedugul: Warung Ume Anyar, Warung D’padi, Sleeping Gajah Kitchen and Lounge, De Danau lake view restaurant, Café Sukka Baturiti.
Vor urma și poveștile din Ubud și Uluwatu, însă până atunci sper că v-am convins să dați o șansă acestor locuri autentice. Pentru mai multe poze din Bali mă puteți găsi și pe instagram.
Pura Besakih
